NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE
LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)
Lectia a XI: Cred întru unul Dumnezeu Tatal Atottiitorul
In continuare Crezul vorbeste despre credinta într-un singur Dumnezeu.
Deci noi marturisim ca suntem monoteisti.
Dar credinta într-un Dumnezeu nu este caracteristica doar crestinismului. Monoteisti mai sunt si iudeii si musulmanii. Este oare ceva care ne-ar deosebi de acestia?
Este! Si anume credinta în Sfânta Treime, Dumnezeul crestinilor este Sfânta Treime.
Dumnezeu Sfânta Treime
Dogma Sfintei Treimi este, în întreg cuprinsul ei, adevarul cel mai plin de mister din învatatura crestina si, în consecinta, ea nu poate fi patrunsa sau cuprinsa de cugetarea omeneasca prin rationament filosofic, ea întemeindu-se numai pe Revelatie dumnezeiasca si însusindu-se prin credinta.
Suntem convinsi ca încercarile noastre de a explica Sfânta Treime mai mult ar complica lucrurile, decât sa le lamureasca, întreita existenta a Fiintei Divine nu este un obiect pentru întelegerea noastra rationala, aceasta problema va ramâne pururi neînteleasa de mintea omeneasca, care nu se poate ridica la înaltimea supranaturalului, si faptura divina va ramâne pentru noi o taina pe care trebuie sa o acceptam prin credinta.
Desigur ca o minte pur rationala nu va accepta usor cele spuse mai sus, de aceea putem propune unele analogii sau asemanari din lume, analogii psihologice care iar ajuta sa depaseasca acest obstacol psihologic, primit deseori ca o operatie matematica.
Cum poate 1+1+1 sa fie egal cu l ?
Stim ca în spatiu ne putem misca în trei directii – la stânga sau la dreapta, înainte sau înapoi, în sus sau în jos. Orice directie este una din aceste trei sau un compromis între ele. Daca folosim o singura dimensiune, putem trage numi o linie dreapta. Daca folosim doua dimensiuni, putem desena o figura: sa zicem un patrat. Patratul este alcatui din patru lunii drepte. Daca avem trei dimensiuni, putem construi un corp solid: sa zicem o piramida sau un cub, piramida este alcatuita din 4 triunghiuri, iar cubul din sase patrate.
Pentru ce amintim despre toate acestea?
O lume cu o singura dimensiune ar fi o linie dreapta, într-o lume cu doua dimensiuni continui sa ai linii drepte, dar multe linii drepte alcatuiesc o figura plana, într-o lume cu trei dimensiuni continui sa ai figuri plane, dar câteva asemenea figuri alcatuiesc un corp solid. Cu alte cuvinte, cu cât avansam spre nivele mai reale si mai complicate, nu renuntam la lucrurile pe care le-am gasit la nuvelele mai simple: continuam sa le avem, dar ele sunt combinate în moduri noi – în moduri pe care nu ni le-am fi putut imagina daca am fi cunoscut numai nivelele simple.
Modul în care crestinismul îl descrie pe Dumnezeu implica acelasi principiu. Nivelul uman este un nivel simplu si relativ fara continut. La nivel uman, fiecare persoana este o fiinta si oricare doua persoane sunt doua fiinte separate – întocmai cum într-o lume cu doua dimensiuni (sa zicem o foaie de hârtie) un triunghi sau patrat este o figura si oricare ^ doua triunghiuri sau patrate sunt doua figuri separate, în planul divin continui sa gasesti personalitati, dar aici le întâlnesti combinate în moduri noi, pe care noi, cei care nu traim la nivelul acela, nu ni le putem imagina, în dimensiunea lui Dumnezeu, daca putem spune astfel, întâlnim o Fiinta care este trei Persoane si totusi ramâne o singura Fiinta, la fel cum o piramida este patru triunghiuri si totusi ramâne o singura piramida. Desigur noi nu ne putem imagina plenar o Fiinta de felul acesta: la fel, daca, noi am fi creati în asa fel încât sa percepem numai doua dimensiuni ale spatiului, nu ne-am putea imagina în mod adecvat o piramida sau un cub. Dar ne putem forma o idee vaga cu privire la aceasta Fiinta. Pentru aceasta se mai pot aduce si alte analogii din lumea creata. Spre exemplu: un suflet si trei facultati spirituale (intelect, simtire si vointa); iubirea din familie care cuprinde pe tatal, mama si copilul; caramida, din pamânt, apa si foc; pomul cu radacina, trunchi si coroana; spatiu cu lungime, latime si înaltime; unitatea dintre râu, apa si izvor, ca si cea dintre soare, raza si caldura s.a.
Chiar si chimia ne da astfel de exemple. Stiut este ca o molecula de apa – H2O, este constituita dintr-un atom de Oxigen si doi atomi de Hidrogen deci chiar si în lumea materiala se întâmpla ca 1+1+1 = l, deci de ce am avea probleme ca sa acceptam ca acelasi lucru poate fi si în lumea supranaturala, cea a libertatii, cea cu mai multe dimensiuni, cea a lui Dumnezeu?
Desigur ca toate aceste analogii pe care le-am aratat mai sus nu fac altceva decât sa evidentieze neputinta omului de a patrunde în taina de negrait a Sfintei Treimi a lui Dumnezeu.
Este oare originala conceptia crestina despre Dumnezeu?
Dusmanii crestinismului contesta originalitatea conceptiei noastre despre Sfânta Treime zicând ca si alte religii au cunoscut treimi.
Astfel iehovistii spun ca «Trinitatea crestina este influentata de «triada marilor dumnezei». Cu secole înainte de epoca lui Hristos, existau în Babilon si în Asiria triade sau treimi de dumnezei. «Larouse Encyclopedia of Mitologi» (Enciclopedia mitologica
Larouse) mentioneaza una din aceste triade adoptate în Mesopotamia: «Universul a fost împartit în trei domenii, fiecare din acestea devenind apanajul unui dumnezeu. Anu a primit la împarteala cerul; lui Bel i s-a atribuit pamântul; Ea a devenit stapânul elementelor lichide. Ei au constituit împreuna triada marilor dumnezei».
Astfel hinduismul stie despre credinta în trei zei Trimurti, având zeii Brahma, Visnu si Siva.
în China credinta în unitatea Tao, producatoare de trinitate; în Egipt, credinta în zeii Osiris, Isis si Horus; în parsism, treimea cu «Timpul nefâcut», cu Ormuzd, zeul binelui si Ahriman, zeul raului.
Ce am putea sa le spunem oponentilor nostri?
Ca hinduismul stie despre credinta în trei zei Trimurti, având zeii Brahma- creatorul, Visnu-proniatorul si Siva- distrugatorul. Dar în brahmanismul postbudist sunt atestate doua curente: visnuiti – cei care considera ca Visnu este zeul principalei sivaitii care-1 considera pe Siva drep zeu principal, însa nu este nici o grupare care 1-ar considera pe Brahma zeu principal. Pe lânga acestea zeii din triada indusa au si sotii. Visnu are de sotie pe Lacsmi sau Sri (cândva erau doua zeitati diferite) zeita frumusetei, bogatiei si fericirii; Siva are de sotie pe cea mai oribila fiinta pe care a putut sa si-o imagineze fantezia indiana – zeita Dursa sau Parvati sau Kali. Zeitei Kali i se aduceau jertfe omenesti, însa cele trei zeitati principale induiste sunt diferite dupa fiinta si functiile pe care le împlinesc. Ele nu sunt deofiinta. Triada induista este exprimata de un panteizm politeist.
Mai stim ca Hekata greaca – zeita cerului, pamântului si infernului sau marii având trei masti, trei fete, dar ramâne aceeasi zeitate care are trei functii distincte si se manifesta sub diferite fete (asemanator cu erezia lui Savelii, deci nu poate fi asemanata cu Treimea crestina).
Toate aceste «treimi» nu au nimic cu Sfânta Treime crestina doar ca figureaza numarul trei. Treimea crestina este o Fiinta, pe când cele «treimi» pomenite mai sus sunt fiinte separate; în Sfânta Treime principiul de baza este dragostea, pe când «treimile» pagâne sunt confruntate de discordii, lupte si omoruri. Deseori o divinitate creeaza iar alta distruge (Visnu si Siva în Hinduism si Ormuzd si Ahriman în religia persana).
Putem presupune ca toate cele ce amintesc despre Sfânta Treime în celelalte religii sunt niste preînchipuiri sau simple imaginatii care, în afara de numarul trei, stau foarte departe de sensul real al Sfintei Treimi.
Iar faptul ca si religiile pomenite mai sus totusi vorbesc despre «treime» ne aminteste de revelatia dumnezeiasca data primilor oameni în Paradis despre Dumnezeu, amintirea careia s-a întunecat, denaturat la popoarele ce au degradat spiritual, dupa caderea primilor oameni în pacat.
Fustei Nicolae
