Când într-o duminica însorita de New-York am intrat sa-mi fac semnul crucii cu sotia într-o biserica ortodoxa greceasca, pe lânga care locuiam, biserica cu care împarteam data nasterii si ziua onomastica la calendar, nu m-am gândit ca o sa dau de un preot român care sa pastoreasca aceasta parohie. Însa n-a trebuit sa treaca mult timp ca sa îmi dau seama de acest lucru, pentru ca parintele oficia liturghia când în greceste, când în româneste, când în engleza, ceea ce m-a facut sa presupun acest lucru, adeverit ulterior.
Parintele Zugravu este atât un puternic învatator spiritual al bisericii, cât si un pasionat academic la distinsa Universitate Columbia, unul din acei români care ne face cinste neamului oriunde s-ar afla.
L-am rugat sa împarta cu noi câteva reflectii asupra activitatilor preotesti si asupra unor subiecte de mai larga amploare.
Gabriel Gherasim: Parinte, ce v-a adus la preotie?
Parintele Gheorghe Zugravu: De mic copil am avut o dragoste deosebita de Dumnezeu , Sfânta Biserica, si de Sfânta Taina a Preotiei. Aveam sapte ani când am vazut pentru prima oara un elev seminarist de la Manastirea Neamt, cântând în biserica si am fost atât de miscat încât din acel moment am început sa merg la strana spunând Tatal Nostru în fiecare duminica. Cred ca a fost chemarea Bunului Dumnezeu ca sa ajung sa slujesc la Sfântul Altar.
G.G.: Ce parohie aveti la ora actuala în S.U.A. ?
G.Z.: Acum sunt preot paroh si slujesc la parohia “Sfântul Gherasim” din Manhattan, de pe strada 105, între Amsterdam Ave. si Columbus Ave., apartinând de Arhiepiscopia Greaca din America.
G.G.: Cum ati ajuns sa pastoriti la o biserica greceasca din Manhattan ?
G.Z.: Biserica Ortodoxa a Domnului Hristos este o biserica universala, asa încât atunci când Domnul Dumnezeu m-a chemat la apostolie, limba în care urma sa slujesc era prea putin importanta. De asemenea, am primit o bursa de studii în Grecia, unde m-am specializat în muzica bizantina, învatând si limba greaca cu acea ocazie.
G.G.: În timpul sederii dumneavoastra în Grecia, ati avut ocazia sa vizitati schitul românesc de acolo? Daca da, ce ne puteti spune despre viata monahala a compatriotilor nostri de acolo?
G.Z.: Am vizitat de câteva ori Sfântul Munte si am stat o perioada de timp la schitul românesc “Prodromu”, unde parintele Petroniu este staret. Aceasta oaza de mare traire si spiritualitate ortodoxa mi-a daruit momente sublime de rugaciune. Compatriotii nostri (si nu numai ei, aici fiind si greci, rusi, bulgari etc.) “nebuni dupa Hristos”, cum sunt considerati calugarii, traiesc în cea mai uluitoare simplitate, dar în permanenta comuniune cu Dumnezeu. Aici, in gradina Maicii Domnului, cum este numit Athosul, Dumnezeu Creatorul îsi îmbratiseaza cu dragoste creatia, iar omul îsi adora Stapânul cu toata fiinta sa.
G.G.: În Grecia exista o comunitate mare de români (vlahi, aromâni) care locuiesc acolo si sunt nerecunoscuti si discriminati de catre guvernul elen. Ati avut cumva contact cu aromânii de acolo si ce ne puteti spune în general în privinta acestor compatrioti ai nostri, vis-a-vis de societatea greceasca în care traiesc ?
G.Z.: Din experienta mea în Grecia nu pot conclude ca exista o discriminare constienta a guvernului elen împotriva aromânilor sau vlahilor. Adeseori am întâlnit cu diferite ocazii aromâni, vlahi, sau mai bine-zis români-macedoneni, care erau bine organizati în diferite asociatii, pentru mentinerea limbii, culturii si traditiilor crestin-ortodoxe românesti.
G.G.: De cât timp sunteti în S.U.A. ?
G.Z.: În S.U.A. sunt de aproape 12 ani.
G.Z.: Ce va face sa continuati legaturile dumneavoastra cu cultura si limba româna ?
G.Z.: România este tara în care m-am nascut, crescut, format atât intelectual, moral cât si spiritual si nu vreau sa pierd comoara de valori românesti si ortodoxe pe care am dobândit-o de la parintii, mosii si stramosii mei.
G.G.: Ce va face sa fiti mândru ca sunteti român ?
G.Z.: Nume cum ar fi parintele Ilie Cleopa, Dumitru Staniloaie dar si un Mihai Eminescu, domnitorul sfânt Stefan cel Mare, a carui aniversare întreaga Românie îi celebreaza în acest an, Mihai Sadoveanu sau Ion Creanga si lista ar putea continua mult si bine.
G.G.: Ce ati vrea ca americanii sa stie mai mult despre România ?
G.Z.: Asi dori ca un numar cât mai mare de americani sa aiba ocazia de a cunoaste sufletul românului la el acasa. Sa-l cunoasca pe român în spatiul Carpato-Danubian în care Dumnezeu l-a sadit. Sa-i asculte doinele si horele, sa-i vada cicatricele istorice lasate de atâtea invazii straine, inclusiv de ultima, cea ruseasca, iar apoi sa-i vada inima mult iertatoare de crestin gata sa-si împarta pâinea frateste cu aproapele si cu strainul, de-o seama. Si de ce nu, sa ne vada americanii la noi acasa în prag de Craciun si Paste, când ne primenim casele si sufletele ca sa-l primim pe Hristos, când cozonacul si nucile se împart cu darnicie colindatorilor în noapte în care se cânta: “O ce veste minunata …”sau când se împart ouale încondeiate dupa Liturghia Învierii când ne uram: “Hristos a Înviat…!”.
G.G.: Cum pot cititorii sa participe la liturghiile de la “Sfântul Gherasim” ?
G.Z.: În fiecare duminica avem Utrenia de la 9:00 AM si Sfânta Liturghie de la 10:30 AM, urmata de ceea ce numim „Fellowship Hour” (Ora Comuniunii) în sala sociala.
G.G.: Multumim!
G.Z.: Dumnezeu si Maica Domnului sa va binecuvinteze si sa va daruiasca multe bucurii duhovnicesti.
Gabriel Gherasim, New-York
