NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE
LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)
Lectia a X: Istoria Simbolurilor de credinta
3. Istoria Crezului Niceo-constantinopolitan
Simbolul de credinta este textul de credinta al crestinismului, deoarece a reusit sa reconcilieze conceptia monoteista cu conceptia trinitara despre Dumnezeu. Si este înfatisarea pe scurt a învataturii pe care crestinul trebuie s-o cunoasca, s-o primeasca cu credinta si s-o marturiseasca.
La originea textului de la Niceea (sinodul din 325) se afla “crezurile” baptismale folosite în Siria, Palestina si mai ales în Cezareea.
Simbolul credintei elaborat la Sinodul din Niceea este si un rezultat al luptei crestinilor ortodocsi cu diferite devieri de la dreapta credinta. Astfel ca expresia “de o fiinta cu Tatal” este un raspuns dat lui Arius, care afirma ca fiul este creat, deci nu este de fiinta” cu Tatal. Arius (Arie) a fost combatut de catre episcopul Alexandriei, Alexandru, care îl exomunica înca în 323. Arie se refugie în Asia Mica, la Cezarea, unde având protector pe episcopul Eusebiu, prieten cu împaratul, putea sa-si raspândeasca mai departe erezia. Cei 318 Sf. Parinti adunati la Niceea, în anul 325, au elaborat primele 7 articole, ale Simbolului de credinta, care stabilesc învatatura credintei de totdeauna a Bisericii, aratând ca Fiul este de o fiinta cu Tatal; nascut din veci din Tatal si nu creat înainte de timp, cum spunea Arie. La sinodul din Niceea s-a primit si un paragraf special cu o formula de anatema: “Cât priveste pe cei care spun ca ar fi fost un timp în care El (Fiul) nu era si ca înainte de a fi fost nascut El n-ar fi existat, si ca el a fost adus în existenta din nimic, sau cei care afirma ca Fiul lui Dumnezeu este creat sau ca este supus stricaciunii si schimbarii, pe acestia Biserica îi anatematizeaza”.
Mai târziu apare erezia lui Macedonie, care sustinea ca Sfântul Duh este unul din duhurile sau îngerii slujitori ai lui Dumnezeu. De aceea pentru combaterea învataturii gresite, este convocat Sinodul ecumenic din Constantinopol (381) la care au participat 150 de Sf. Parinti. Participantii la sinod au elaborat ultimele cinci articole ale Simbolului de credinta, care se ocupa cu învatatura despre dumnezeirea deplina a Duhului cu Tatal si cu Fiul, folosind expresii biblice referitor la a treia persoana a Sfintei Treimi: “Domn, datator de viata” (II Cor. 3,6,17); “Care din Tatal purcede” (In 15,26), “Care a vorbit prin prooroci”(II Pt. 1,21), la fel si de învatatura despre Sf. Biserica, Sfintele Taine, învierea mortilor si viata vesnica:
Simbolul de credinta elaborat la sinoadele din Niceea, convocat în 325 de catre împaratul Constantin, si cel din Constantinopol din 381, convocat de împaratul Teodosie, a fost recunoscut de Sinodul ecumenic din Calcedon, din 451, ca o expresie autentica a credintei Bisericii ecumenice si recomandat ca cea mai înalta autoritate si norma de credinta în Biserica.
Continutul Simbolului de credinta
Actualul Simbol al Credintei reprezinta învatatura de credinta descoperita de Dumnezeu si formulata de catre Biserica sub asistenta Duhului Sfânt, învatatura cu privire la Sfânta Treime si la mântuirea noastra în Hristos si în Biserica prin harul Sfintelor Taine.
Simbolul credintei Bisericii Ortodoxe are 12 articole, fiecare dintre care este consacrat unui anume dogmat de credinta a Bisericii Ortodoxe: Sf. Treimi, Tatalui, Fiului si Sf. Duh., Bisericii, Sfintelor Taine s.a.
Astfel 1-l Articol:”Cred întru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si a pamântului, vazutelor tuturor si nevazutelor”- marturiseste despre Dumnezeu Tatal si crearea lumii;
Al 2-lea Articol: “Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tata S-a nascut mai înainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut” – vorbeste despre a doua ipostasa a Sf. Treimi – Fiul lui Dumnezeu;
Al 3-lea Articol: “Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioara si S-a facut om” – ne spune despre întruparea lui Dumnezeu;
Al 4-lea Articol: “Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si S-a îngropat” – vorbeste despre chinurile Domnului si mântuirea neamului omenesc;
Al 5-lea Articol: “Si a înviat a treia zi dupa Scripturi” – ne spune despre învierea lui Iisus Hristos;
Al 6-lea Articol: “Si S-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui” – ne spune despre urcarea la ceruri a Mântuitorului;
Al 7-lea Articol: “Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui împaratie nu va avea sfârsit”- marturiseste ca Iisus Hristos va reveni ca judecator drept al celor vii si a celor morti si ca va întemeia o împaratie spirituala vesnica;
Al 8-lea Articol: “Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si slavit, Care a grait prin prooroci” – ne spune despre a 3-a ipostasa a Sfintei Treimi, Despre Duhul Sfânt ca este Domn, adica Dumnezeu careia i se cuvine aceeasi marire ca si Tatalui si Fiului. Mai marturisim aici ca Duhul purcede din Tatal si ca este de viata facatorul;
Al 9-lea Articol: “Întru una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica”- marturisim despre Sfânta Biserica ca este una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca;
Al 10 Articol: “Marturisesc un Botez întru iertarea pacatelor” – cuprinde marturisirea despre Taina Botezului, si prin aceasta despre Sfintele Taine, sau despre puterea si lucrarea sfintitoare a Bisericii;
Al 11 Articol: “Astept învierea mortilor” – spune despre credinta în învierea mortilor;
Al 12 Articol: “Si viata veacului ce va sa fie”- ne vorbeste despre viata vesnica ce va fi dupa a doua venire a Mântuitorului.
Din scurta privire asupra textului Simbolului Credintei vedem ca “Crezul” poate fi conceput ca un scurt conspect al învataturii de credinta a Bisericii Ortodoxe, deoarece în el se vorbeste despre cele mai importante momente ale învataturii despre Dumnezeu, creatie, pronia lui Dumnezeu pentru creatie si despre sfârsitul lumii. Astfel despre Dumnezeu ne vorbesc 3 articole ale Simbolului de credinta: Despre Dumnezeu Tatal, vorbeste Art.1; despre Dumnezeu Fiul – Art. 2, despre Dumnezeu Sfântul Duh, vorbeste Art. 6.
Creare lumii este examinata în Art. 1, cauza întruparii Domnului este data în Art.3;4. Despre sfârsitul lumii si viata ce va fi se vorbeste în Art.7, 11, 12.
Fiind constienti de importanta pe care o prezinta Simbolul de credinta se impune datoria fiecarui crestin de a cunoaste continutul Crezului, spre a putea marturisi credinta cu voce tare în cadrul Sfintei Liturghii, sau când cineva este chemat ca nas, în numele fiului sau duhovnicesc; cât si adâncirea învataturii de credinta cuprinsa în Crez, spre a fi “totdeauna gata de raspuns oricui cere socoteala de credinta noastra” (I Petru 3,15).
Pe lânga cunoasterea credintei sale, crestinul ortodox este dator si sa o traiasca, împlinind-o în fapte. “Fara fapte credinta este moarta” spune Sf. Apostol Iacob (Iacob 2,19-20), asemenea pomului care nu aduce roade. Nu este suficient, sa marturisim numai credinta mântuirii în Biserica prin harul Sfintelor Taine, ci se impune sa si conlucram neîntrerupt cu harul divin, spre curatia de pacat si înnoirea continua în bine. “Nu oricine îmi zice mie: Doamne! Doamne! – arata Mântuitorul – va veni în împaratia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui meu cel ce este în ceruri” (Matei 7,21).
În conformitate cu cele expuse mai sus a fost alcatuit si cursul nostru de Catehizare care cuprinde urmatoarele teme:
