NELINISTIT ESTE SUFLETUL NOSTRU PÂNA NU SE ÎNTOARCE IARASI LA TINE DOAMNE
LECTII DE CATEHIZARE (dr. Nicolae Fustei)
Lectia a X: Istoria Simbolurilor de credinta
1.Provenienta denumirii de “crez” sau “simbol”
Cine spune cred, spune “ader la ceea ce noi credem”. Comuniunea în credinta are nevoie de un limbaj comun credintei, normativ pentru toti si unindu-i în aceeasi marturisire de credinta.
înca, de la origini, Biserica apostolica si-a exprimat si si-a transmis credinta în formule scurte, si normative pentru toti (Rom. 10, 9; l Cor. 15, 3-5); etc.). Dar de foarte timpuriu Biserica a voit sa adune esentialul credintei sale în rezumate organice si articulate, destinate în special candidatilor la Botez.
Simbolul credintei n-a fost alcatuit dupa parerile oamenilor, ci din toata Scriptura a fost adunat ceea ce este mai important, pentru a da o singura învatatura completa, de credinta. Si dupa cum samânta de mustar închide întf-un graunte foarte mic multime de ramuri, tot astfel acest compendiu al credintei închide în câteva cuvinte toata cunoasterea adevaratei pietati cuprinse în Vechiul si Noul Testament”.
Aceste sinteze de credinta sânt numite “marturisiri de credinta” pentru ca ele rezuma credinta pe care o marturisesc crestinii. Sunt numite “Crez” dupa ceea ce este în mod normal primul cuvânt: Cred. Sunt numite si “Simbol al credintei”.
Cuvântul grecesc “ZiupoAov” desemna jumatate unui obiect rupt în doua (de pilda o pecete) care era prezentat drept semn de recunoastere. Partile rupte erau alaturate pentru a verifica identitatea purtatorului. Simbolul credintei este deci un semn de recunoastere si de comuniune între credinciosi. Tiu|3oAov” desemneaza, apoi, o culegere, o colectie sau un sumar. Deci, Simbolul credintei este culegerea principalelor adevaruri de credinta. De aceea slujeste ca punct de referinta primar si fundamental al catehezei.
Prima marturisire de credinta se face la botez. Simbolul credintei” este în primul rând simbolul “baptistal”. Pentru ca botezul este dat ” în numele “Tatalui, Fiului si Sfântului Duh” (Mt 28,19), adevarurile de credinta marturisite la botez sunt articulate pe baza referirii lor la cele trei Persoane ale Sfintei Treimi.
2.Formele primare ale “Crezului”
De fapt, forme mai mult sau mai putin succinte ale simbolului – ,mai ales ca marturisire a Sfintei Treimi-aparînca în epoca apostolica, cum aflam în unele texte neotestamentine (Mt 3,18-19; l Cor. 15,3; l Petru 3,18-22 s.a.) în unele pasaje ale Parintilor Apostolici, Sf. Irineu s.a. în scrisoarea Apostolilor, c.5, aparuta pe la 150 dupa Hristos, gasim aceasta formula a simbolului: “Credem în Tatal, stapânul întregii lumi, si în lisus Hristos, Mântuitorul nostru si în Duhul Sfânt, Mângaitorul, si în Sfânta Biserica, si în iertarea pacatelor”.
Deci vedem ca Simbolul este împartit în trei parti:” întâi este vorba despre Prima Persoana dumnezeiasca si despre lucrarea minunata a creatiei; apoi, despreadouaPersoanadumnezeiasca si despre taina Rascumpararii oamenilor; apoi despre a treia Persoana dumnezeiasca, izvor si principiu al sfintirii noastre”.
Dea lungul secolelor au fost numeroase marturisiri sau simboluri ale credintei, ca raspuns la diferite epoci: simbolurile diferitor Biserici apostolice si vechi, Simbolul Quicumque, numit al Sfântului Atanasie, Simbolul de Credinta al Bisericii din Neo-Cezarea Pontului, Simbolul de Credinta a Bisericii din Cezarea Palestinei, Simbolul de Credinta a Bisericii din Alexandria si marturisirile de credinta a unor sinoade. Aceste Simboluri de credinta se deosebeau putin între ele, dupa cum aveau sa apere credinta Bisericii respective de o greseala sau alta a ereziilor; dar ele erau identice în privinta ideilor principale pe care le sustineau despre Sf. Treime, despre mântuirea noastra realizata de lisus Hristos, despre Biserica si Sf. Taine, în continuare vom examina succint unele dintre Simbolurile mai vechi.
Crezul Apostolic
Simbolul apostolic, sau Crezul roman vechi, este socotit drept rezumat al credintei apostolilor, lata cum explica, Rufin, aparitia “Simbolului Apostolic” la începutul comentariului sau la “Simbolul Apostolic”- potrivit unei traditii primite din vechime, dupa înaltarea Domnului si Coborârea Sfântului Duh asupra Apostolilor, carora le-a dat sa vorbeasca în diferite limbi, lis-a poruncit ucenicilor de catre Domnul sa predice Cuvântul lui Dumnezeu, fiecare mergând la câte în popor, înainte însa de a pleca, ei stabilesc, în comun, norma sau regula viitoarei lor lucrari misionare, pentru ca nu cumva, atunci când vor fi separati unii de altii, sa înfatiseze ceva diferit celora care erau chemati la credinta în Hristos. Adunati toti la un loc si plini de Duhul Sfânt, ei compun un simbol, semn sau lozinca scurta a viitoarei predici, punând la un loc ceea ce credea fiecare si hotarasc ca aceasta este regula de credinta care trebuie data credinciosilor.
Cred în Dumnezeu,
Tatal atotputernicul,
Creatorul cerului si pamântului.
Si în lisus Hristos, Fiul sau unic, Domnul nostru, care s-a zamislit de la Duhul Sfânt, s-a nascut din Maria Fecioara;
a patimit sub Pontiu Pilat, s-a rastignit, a murit si s-a îngropat:
s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morti:
s-a suit la ceruri, sade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal atotputernicul:
de unde are sa vie sa judece pe vii si pe morti.
Cred în Duhul Sfânt: Sfânta Biserica catolica: împartasirea sfintilor, iertarea pacatelor: învierea mortilor si în viata vesnica. Amin.
Crezul Atanasian
Alt crez care a fost cunoscut în Biserica este asa numitul Crez Atanasian. Denumirea este conventionala deoarece nu a fost scris de Sfântul Atanasie (+373), caci partea a doua reflecta doctrina hristologica de la Calcedon (451). Acest crez apare în sec. al Vl-lea în limba latina. La începutul sec. Vlll-lea era recitat Duminica, la serviciile de dimineata. Partea l-a a Crezului Atanasian (26 articole) trateaza despre doctrina Trinitatii. Distinctia Persoanelor reiese din atributele lor proprii: Tatal’este nenascut, Fiul este nascut, Duhul Sfânt este purces. Partea a ll-aa (art.17-40) trateaza despre persoana lui lisus Hristos.
Lectia urmatoare vom vorbi despre actualul Simbol de credinta, folosit în Biserica Ortodoxa.
