Parerea unui tânar despre “Artele Martiale”

„Toate îmi sunt îngaduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva.”(I Cor. 6,12)

Observam ca în ultimii douazeci de ani, ecranele televizoarelor arata din ce în ce mai des filme de actiune, de regula de productie straina, care tulbura imaginatia tineretului. Izvorul artelor martiale si a celorlalte forme de lupta se afla – dupa cum spun unii contemporani – în „teama de moarte”. Acestea au si aparut în umbra secolelor, ca o solutie activa împotriva mortii trupului nostru.

Practica artelor martiale a demonstrat, ca nu este destul sa ai un corp antrenat de zeci de ani; tehnicii îi mai trebuie si o metoda de aplicare a lor. În afara de un corp fizic bine pregatit, persoana trebuie sa mai posede si o pregatire psihologica. Cu timpul, din propria practica se cunoaste ca persoana în afara de corp mai are si spirit. Si anume aceasta pregatire a spiritului este cu mult mai importanta decât pregatirea corpului.

Sfântul Apostol Pavel ne spune: „caci trupul pofteste împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, caci acestea se împotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce a-ti voi” (Galateni 5,17).

În prezent prin aspecte magice se atrage tineretul, punându-i-se în fata artele martiale, cu speranta ca aflându-se în aceasta atmosfera, ei vor putea deveni în curând „oameni de sus” si vor putea sa obtina victorii asupra altora. Artele martiale sunt una din capcanele dusmanului neamului omenesc. Cine dintre baieti n-a avut ideea de a fi cel mai puternic dintre toti? Si anume cu promisiunea acestei puteri satana atrage spre prapastie o multime de tineri.Tineretul din zilele noastre e atât de naiv încât îsi pune întrebarea: „Dar de ce trebuie sa-l consider pe satana dusmanul meu?” Raspunsul este simplu: deoarece Dumnezeu l-a creat pe om pentru, ca cei mai buni dintre cei mai buni sa ocupe în ceruri locurile îngerilor, care au fost împreuna cu satana aruncati de acolo si de atunci poarta denumirea de „demoni”.

Oamenii sunt concurenti cu satana de aceea el lupta cu ei. Putere asupra oamenilor diavolul obtine atunci când îi duce în pacat prin minciuna, promisiuni, prin diferite idei ce roiesc în capul nostru. Daca vom crede în ele, atunci îi dam diavolului putere asupra noastra si el poate treptat sa ne duca la moarte.

În asa mod si la sfârsitul timpurilor, Domnul îi va permite satanei sa conduca cu lumea întreaga, s-ar parea ca el va obtine o biruinta asupra oamenilor, ca dupa aceasta în final Dumnezeu sa-L poata distruge. Putem afirma ca adevarata arta se afla în credinta crestina. Aceasta este arma cea nebiruita cu care Biserica noastra acum 2000 de ani, duce o lupta împotriva satanei – care este dintru început „ucigatorul de oameni”.

Amatorii artelor martiale trebuie sa se pazeasca, pentru ca ei merg pe marginea prapastiei, singuri îsi creeaza în sufletul lor portite pentru siretenie. Daca vom cerceta teoria „yoga”, atunci vom vedea ca în prim plan pentru orice boala ea pune pricini psihice. Dar, pentru a birui boala în primul rând, nu e de ajuns sa înlaturi simptoamele ei, ci pricinile ei. Un om povestea ca atunci când se ocupa cu „hatha-yoga”, nu-i era clar ce înseamna „cauze psihice”. Lozinca: „Într-un corp sanatos, un duh sanatos” se poate de citit si invers, dar orice transformare pentru el parea acum egala cu zero. Doar mai târziu, din învataturile Bisericii el a aflat ce se ascunde dupa ideea de „cauze psihice”. Pacatul – iata care este aceasta. Dar „pacatul” în traditia crestina nu este la fel cu „cauzele psihice” din yoga indiana.

În general tamaduirea de orice boala, suferinta, la crestini se face prin pocainta, o idee care în învatatura legata de „yoga” si altele de felul acesta, niciodata nu s-a întâlnit. Iata deci o deosebirea esentiala.

În artele martiale se practica asa numita meditatie dinamica, care permite sa „citeasca” adversarul în lupta. În timpul acestor meditatii este destul sa auzi în mintea niste sunete, ca sa te sperii si sa lasi nu doar meditatia, ci întreaga sistema.

În a doua jumatate a anilor optzeci ai secolului trecut la noi au aparut nu doar sectanti, eretici, magi si vrajitori, locul gol a fost umplut repede în regiunea artelor martiale. Eu, de exemplu, nu sunt împotriva artelor martiale, dar sunt împotriva acelor unelte, cu ajutorul carora demonul întregii omeniri, usor gaseste calea spre constiinta si inima noastra; în sufletul nostru, spre al deteriora.

În literatura dedicata artelor martiale, sunt descrise amanuntit faptele maestrilor. Chiar daca autorii unor carti ne scriu despre manifestarile „înaltei puteri spirituale” a maestrilor, nu trebuie atât de a usor sa le dam crezare cuvintelor lor.

Dusmanul omenirii – satana – se staruie sa-l întunece pe om, sa-l strice din folosul sau. Chiar si Sfânta Scriptura, diavolul se staruie s-o foloseasca în scopurile lui, pentru a denatura prin oameni adevarul.

Mântuitorul ne spune ca s-a zis: „Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”; Eu însa va spun voua: „Nu va împotriviti celui rau, iar cui te loveste peste obrazul drept, întoarce-l si pe celalalt” (Matei 5,38-39).

Si mai departe s-a zis: „Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”, iar Eu va zic voua: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Matei 5,43-44).

Credinta Ortodoxa deosebeste sapte pacate care conduc pe om spre vesnica pierzanie, si acestea sunt: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, mânia, lacomia, invidia si mâhnirea. În aceasta lista nu se afla violenta si omorul, dar pe primul loc sta mândria. De ce? Pentru ca celelalte pacate se savârsesc în lume dupa mândrie. Mândria este cea mai strasnica stare sufleteasca. Si acest pacat îi cucereste în majoritatea cazurilor pe cei care se ocupa de artele martiale.

Daca vii la artele martiale cu ideea ca sa înveti a te apara în timpul unor situatii dificile din viata, si odata cu progresul tau în antrenamente se observa si o superioritate fata de ceilalti, atunci trebuie scoasa din cap ideea ca ai venit în sala sportiva pentru a te putea mai târziu autoapara.

Mândria poate sa aiba si o forma închisa, asa numita taina a mândriei. La exterior se pare ca nu spui nimic despre tine, dar în interiorul tau simti aceasta taina ca o situatie superioara fata de ceilalti. Alta persoana poate sa faca ski zilnic, dar tu te vezi „mai presus” ca el, din motivul ca te ocupi la sectia „karate” si gândesti: „Ce poate sa-ti faca tie cel care face ski? ”. Nimic! – în schimb de la tine el poate sa primeasca o lovitura puternica.

Deci observam, ca în artele martiale apare asa numita „taina a concurentii”.

Gratie antrenamentelor serioase în diferite feluri de lupte, persoana, daca aduce la o armonie interioara si începe a mustra violenta, prelucreaza în sine smerenia, înseamna ca pentru el orele trecute i-au adus si un folos. Dar sa te mentii la aceasta treapta este foarte greu si doar în cazuri exceptionale.

Majoritatea persoanelor care ajung sa o progreseze în artele martiale, cauta ajunge la o treapta de sus, adica la locul evidentierii, ca în curând sa ajunga în centrul atentiei. Dar Biserica ne învata din primii ei pasi sa fim smeriti.

De multe ori la antrenamente partenerii sunt datori sa-si faca rau unul altuia. Si când unul din parteneri nu este de acord cu aceasta, el are de ales între doua drumuri: sa plece din scoala, ori sa suporte conditiile indicate.

Dar atunci: Ce-i da sufletului aceasta educatie, ce seminte se arunca în suflet si care va fi roada?
Ruslan Chihai

Opinii

1 comment


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *