Din 28 în 28 de ani, calendarul se repeta. Nici un secol nu începe în zilele de miercuri, vineri sau sâmbătă. Întotdeauna lunile februarie, martie şi noiembrie încep in aceeaşi zi a săptămânii. Anul se termină in aceeaşi zi cu cea în care a început. Luna octombrie începe în aceeaşi zi a săptămânii ca și luna ianuarie, iar decembrie în aceeaşi zi ca septembrie; aprilie începe întotdeauna în aceeaşi zi a săptămânii ca şi luna iulie…
De la aceste reguli sunt exceptaţi anii bisecţi. Şi iată-ne ajunşi la enigmatica ,,sextus ante calendae”, adică la a şasea zi înainte de calendă şi la „bissextus ante calendae”, adică ziua suplimentară a calendei, zi ce se repetă din patru în patru ani — an bisect — de regulă în anii cu număr de ordine ce se împart la patru: 1980, 1984, 1988, 1992, 1996, 2000 etc.
Dar, până la ,,calendă”, să facem o succintă, şi sperăm interesantă incursiune în istoricul acestui instrument ce a ajuns să măsoare durata vieţii fiinţelor şi lucrurilor, a faptelor şi destinelor — calendarul.
Conturate încă din preistorie, începuturile calendarului s-au contopit cu istoria nescrisă a astronomiei. Cea mai veche tentativă cunoscută de întocmire a unui calendar a fost descoperită în peştera Las Vinas din Spania: un desen, o pictură rupestră reprezentând un om înconjurat de nişte pete albe care corespund, sau pot fi inter pretate, ca faze ale lunii.
În Mesopotamia s-au întocmit primele calendare pornindu-se de la studiul şi observarea rotaţiilor lunii, date preluate de arabi şi generalizate în toată lumea musul mană: anul avea 354 de zile şi opt ore. Tot după rotaţiile Lunii şi-au întocmit calendarul — mult mai exact — şi popoarele scandinave, în antichitate, egiptenii au pornit de la numărarea repetată a zilelor scurse între două revărsări ale Nilului, anul având 365 de zile, fiind împărţit în 12 luni a 30 zile. Din “resturile” de un sfert de zi, când se cumulaseră 30 de zile, în anul respectiv se adăuga luna a 13-a. Calendarul chinezesc pare a fi fost cel mai precis pentru că el raporta mişcările astrelor la meridianul Beijingului, Calendarul dacic descoperit la Sarmizegetusa datând din secolele I-II î.e.n. – şi el deosebit de precis – fixa anul la 365, 25 de zile.
Grecii şi romanii au „gândit” calendarul după mişcarea de revoluţie a pământului în jurul soarelui, cât şi după mişcările lunii, calendar ce a „trăit” până în anul 45 î.e.n., pentru că in anul 46 Iulius Cezar “pune la treabă” astronomii conduşi de Sosigene şi aşa se naşte calendarul Iulian în care anul era considerat egal cu 365 zile şi 6 ore. Anul era împărţit în 12 luni, luna februarie având, 28 de zile. Cele câte 6 ore acumulate în fiecare al patrulea an să aibă 366 zile, ziua suplimentară adăugându-se lunii februarie. Dar… dar la romani, numărul 29 (al lunii februarie în anii bisecţi) era considerat nenorocos, el „nu plăcea zeilor!”! Pentru “a înşela” zeii (mai cunoaştem şi alte cazuri) ziua suplimentară a fost inclusă între 23 şi 24 februarie, socotindu-l pe 23 de… două ori. Şi cum fiecare zi de 1 februarie se numea la romani calendă, ultimele zile ale lunii precedente se numeau: ultima zi înainte de calendă, penultima zi înainte de calendă etc.
Şi, uite-aşa, ziua de 23 februarie fiind a şasea înainte de calendă era „sextus ante calendae” iar „dublura” — „bissextus ante calendae”, şi de aici numele de bisect.
Dar iarăşi un “dar”, anul era ceva mai „scurt” decât 365, 25 de zile cu 111… minute, aşa că după 128 de ani trebuia scăzută… o zi! Mare încurcătură! De aceea, după aproape 16 secole, pe vremea Papei – Crigore al XIII-lea timpul calendaristic nu mai era chiar cel adevărat, o luase înainte cu… 10 zile. Şi cum Papa Grigore propune introdu cerea unui calendar care săi poarte numele (erau mulţi modeşti şi pe vremea aceea!) se stabileşte ca la fiecare 400 de ani să se scadă 3 zile, în anume ani, aşa că diferenţa între cele două stiluri (vechi şi nou — iulian şi gregorian) există un decalaj de 14 zile, dar, ce-i drept, echinocţiile şi solstiţiile se potrivesc mai bine, zeu, cezarii şi papii nu se mai supară şi, să fi m liniştiţi, pentru ca şi după calendarul grigorian anul are 365,2425 de zile, cu 0,000305 zile mai mare ca anul și la 3 280 de ani este necesară o corecţie de o zi.
Eh! Până atunci, cum spuneam, să fi m liniştiţi şi . om trăi şi om vedea!
Nicolae CENUȘĂ
