POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC OPREA

21 octombrie /3 noiembrie
Acest mărturisitor al dreptei credinţe s-a născut în Săliștea Sibiului, pe vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar, și împreuna cu soţia și copiii lui, ducea o viaţă de bună cucernicie și plăcută lui Dumnezeu. Pe vremea aceea, semeaţa împărăteasă multă silnicie făcea credincioșilor de sub stăpânirea ei, ca să-i rupă de la Legea Răsăritului și să-i plece unirii cu Roma. Le răpea bisericile, pe preoţi îi izgonea, pe cei care nu se clătinau de la dreapta credinţă și nu se plecau Romei, îi lovea cu biruri și poveri și umplea temniţele cu ei. În amărăciunea lor, românii se rugau fi erbinte lui Dumnezeu să nu-i lase sa piară cu totul. și Dumnezeu și-a plecat urechea cu mila și a ridicat pe Oprea din Săliște, bărbat drept și inimos, să le fi e apărător în cumplita lor primejdie. Și evlaviosul Oprea porni cu încredere la lupta pentru apărarea dreptei credinţe.

Mai întâi își întări sufl etul cu post și rugăciune, cu binecuvântările preoţilor izgoniţi de la sfi ntele lor altare și cu bunele poveţe de la bătrânii înţelepţi. Apoi caută, prin munţii și văile săliștene, gloatele drept-credincioșilor, pretutindeni îmbărbătând pe cei ce pătimeau, mângâind pe cei ce suspinau, și sprijinind pe cei ce se clătinau. Când se înfăţișa înaintea căpeteniei de la cârma ţării și-i ceru oprirea prigoanelor și sloboda mărturisire a dreptei credinţe, căpetenia îl mustra ca pe un răzvrătit și-l ameninţa cu temniţa și moartea, dacă nu se pleacă unirii cu Roma. Văzând aceasta neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena să se plângă împărătesei și să-i ceară libertate pentru Legea Răsăritului, arătând că unirea cu Roma s-a făcut atât de ascuns, încât nici preoţii n-au știut ce este. Împărăteasa, cu viclenie i-a spus că i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat porunca pentru și mai mari prigoane, iar Oprea să fi e întemniţat de îndată ce va sosi în Ardeal. Prin vrerea lui Dumnezeu, afl ând de aceasta ticăloșie, evlaviosul Oprea a rămas în Banat ca cioban la oi. Dar, după puţin timp, înainte de Sfi ntele Paști din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputând răbda suferinţele drept-credincioșilor, merse iarăși la Viena și ceru împărătesei oprirea prigoanelor și încheia jalba: “sau vlădica de legea noastră, sau drum slobod să plecăm din ţară”. Împărăteasa porunci ca fericitul Oprea să fi e prins și osândit la temniţă pe viaţă în cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a așteptat vreme îndelungata soţia sa Stana, stând la ușa bisericii, îmbrobodită în negru, plângând și cerând milă ca să-și poată crește copiii. Dar el n-a mai venit, împodobindu-se în temniţă cu cununa nepieritoare a sfi nţilor mucenici.

Social ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *