Pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei

16/29 noiembrie
Acest dumnezeiesc apostol, șezând la vamă, a auzit pe Domnul zicându-i: “Urmează Mie”. Și el în ceasul acela a lăsat toate și a urmat Domnului, făcând găzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însuși în Evanghelia sa. Iar de atunci și în urmă a fost împreună înnumărat cu ceilalţi apostoli. După ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, și s-a înţelepţit cu cele dumnezeiești, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiască; după opt ani de la înălţarea lui Hristos, a trimis Evanghelia
la evreii cei nou luminaţi. Și după ce a învăţat pe parţi și pe mideni și le-a așezat lor biserici, și multe minuni a făcut, în urmă și-a luat sfârșitul prin foc prin cei necredincioși. Iar când era încă în viaţă, acest dumnezeiesc apostol, ceilalţi împreună ucenici și apostoli înconjurau fi ecare locul și cetatea, ce-i cădea la sorţi, propovăduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parţi afl ânduse, s-a suit singur într-un munte și a zăbovit acolo, având o singură haină și fără de acoperământ. După ce a trecut câtva vreme,
i s-a arătat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pământ pe om, și, întinzându-Și dreapta Sa, a dat apostolului un toiag și i-a zis: “Ia aceasta și, pogorându-te din munte și mergând la cetatea Mirmina, sădește toiagul acesta înaintea ușii bisericii de acolo, unde făcând rădăcini și înălţându-se din mâna Mea cea dreaptă, se va face copac mult-roditor; și din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din rădăcina sa va ieși izvor de apă, cu care spălându-se oamenii cetăţii, cei cu mintea de fi ară,
și din mursa copacului împărtășindu-se, li se vor îndulci simţirile și vor înceta a mai face fărădelegi.
Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte și s-a dus la Mirmina. Iar femeia împăratului parţilor, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreună fi ind ea cu fi ul și cu fi ica-sa, care și aceștia erau ţinuţi de duhuri necurate. Și toţi, cu glasuri aspre și cu săltări sălbatice, strigau în preajma apostolului, zicând:
“Cine te-a silit ca să vii aicea și la locurile noastre? Sau cine este Cel ce ţi-a dat ţie toiagul acesta spre pierzarea noastră?” Atunci apostolul lui Hristos cu glas liniștit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce pătimeau și se afl au în zbuciumări i-a vindecat și i-a făcut pe ei să urmeze lui cu bună rânduială și cu minte.Iar episcopul cetăţii aceleia, Platon cu numele, afl ând de venirea sfântului, a ieșit afară împreună cu clerul și l-a întâmpinat, și amândoi împreună au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci apostolul, înfi gând toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a arătat lui ca un prunc și i-a poruncit să facă aceasta. Și, o, minune!, îndată toiagul cel uscat a prins rădăcină și a făcut crengi și roadă a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lângă rădăcina copacului s-a făcut o fântână, ce izvora apă prea curată și prea dulce, încât toţi cei ce treceau pe acolo s-au spăimântat de această minune. Și fi indcă vestea aceasta s-a împrăștiat în toate părţile cetăţii, alergau împreună mulţimile ca să vadă minunea. Cei care gustau din dulceaţa copacului și se spălau cu apa din izvor lepădau îndată toată nebunia și cruzimea cea sălbatică din sufl etul lor, pe care o aveau cu înșelăciune din pricina închinării la idoli. Dar multe pătimind de la împărat, apostolul Domnului prin foc și-a primit sfârșitul. În urmă însă, a făcut pe împăratul să se întoarcă la credinţa lui Hristos prin minunea ce au făcut moaștele lui. Împăratul, botezându-se, a luat numele Matei și a zdrobit idolii, a înduplecat pe supușii săi și au crezut toţi în Hristos. Apoi și episcop făcându-se, a lăsat după
moarte episcopia fi ului său, după așezământul ce prin vedenie i-a făcut lui dumnezeiescul apostol.