Marturia unui tânar care a practicat yoga si s-a întors la ortodoxie

 

(Începutul în  nr. 7 (123), iulie 2002)

Ne-am gândit amândoi ce sa facem si cum sa iesim din aceasta stare. Amândoi eram epuizati de tot ce facusem timp de o luna si nu stiam unde gresisem. Credeam ca este vorba de o greseala a noastra.. Diavolul încerca iarasi sa vorbeasca prin mine si sa-mi foloseasca trupul, dar reuseam totusi sa-l împiedic. Revelatiile îmi asaltau mintea si nu puteam sa ma mai concentrez la nimic. Pâna la urma, am decis sa nu mai practicam nimic din domeniul bioenergetic, sa încetam orice relatie intima pentru o perioada de timp, sa dormim cât mai mult si sa mâncam multa carne si mâncari greu digerabile, ca sa ne îngreuiem mintea si s-o oprim din avalansa nebuna în care se pornise.

Abia a doua zi am reusit sa adorm putin, sa-mi adun si eu oarecum mintea, caci o simteam ca pe o masina dereglata ce nu mai putea fi oprita din mers. Dupa ce m-am trezit, m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute sa scap din situatia în care intrasem. L-am rugat sa ma ierte pentru ce facusem, pentru ca eu crezusem ca slujesc binelui. L-am rugat sa ma aduca pe calea cea buna si sa-mi arate cum trebuie cu adevarat sa slujesc binelui. Când ma rugam, ma simteam ca un copil neascultator care, fugind de acasa, se ratacise într-un pustiu foarte mare, de unde nu mai stia cum sa iasa.

De atunci am putut dormi din ce în ce mai bine si mai mult, iar mintea mea, încetul cu încetul, a început sa se opreasca din necontenita gândire si reflectie si si-a domolit ritmul. Sotia mea, care nu se implicase atât de mult, si-a revenit mai repede, singura problema pentru ea fiind marea oboseala pe care o acumulase. Abia dupa doua saptamâni de zile am revenit la un comportament cât de cât normal.

La o luna de zile dupa aceste evenimente, niste prieteni care si ei practicasera yoga mai demult, ne-au dat sa citim niste carti ortodoxe: „'Sfântul Serafim de Sarov”' si „'Pelerinul român”, apoi, împreuna cu ei am fost la un preot si am abordat câteva subiecte pe aceasta tema. Dupa discutia cu preotul si citirea celor doua carti, am realizat ca religia ortodoxa este mult mai complexa si mai frumoasa decât orice alta cale de eliberare spirituala. Încetul cu încetul, am înteles ca este singura cale adevarata.

Ne-am dus la o manastire si ne-am spovedit din copilarie, duhovnicul de acolo interzicându-ne sa mai practicam exercitii bioenergetice sub orice forma ar fi fost ele. Ne-a spus ca nu suntem singurii care au patit asa ceva si ca multi din cei ce apuca pe aceste cai ajung la spitalul de psihiatrie. Am gasit apoi în Iasi un duhovnic, acesta fiind chiar preotul cu care vorbisem prima data, dusi de prietenii nostri. I-am povestit si lui ce patisem, iar el ne-a recomandat sa împartasim si altora din experientele noastre.

Acum, la aproape un an de la încetarea oricarei activitati pe tarâmul bioenergetic, cred ca putem formula câteva interpretari, concluzii si recomandari în legatura cu ele: În primul rând, am dori sa atragem atentia tuturor celor ce vor sa urmeze calea acestor practici, fie pentru dobândirea unor puteri paranormale, fie pentru dobândirea sanatatii trupesti sau sufletesti, fie câstigarea întelepciunii si a eliberarii spirituale, ca absolut toate provin din sânul unor credinte filozofico-religioase pagâne. Este binecunoscut ca popoarele pagâne se închina la idoli si ca dumnezeul sau zeii care îi venereaza nu sunt altceva decât niste închipuiri cu care satana i-a înselat.

Înca de la crearea lumii de catre Dumnezeu, diavolul i-a înselat pe primii oameni, iar acestia, crezând în cele spuse de el si nu în cele spuse de Dumnezeu, au fost izgoniti din Rai. De atunci si pâna la venirea pe pamânt a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, care prin jertfa Sa a spalat tot pacatul omenirii si a întemeiat singura credinta adevarata, credinta crestina, oamenii au fost înselati de catre diavol sa se închine la fel de fel de dumnezei care, de fapt, nu existau. Fie ca acestia se chemau marele spirit universal, sau principiul cosmic universal, sau divinul, sau Baal, sau Ra, sau fel de fel de zei, de spirite si de forte supranaturale, toti nu au fost altceva decât înselari aduse în mintea omeneasca de catre demoni, care au fost apoi adeverite si fundamentate prin intermediul minunilor si faptelor supranaturale facute cu puterea Satanei. De la înaltarea la ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos si pâna în ziua de astazi, nenumarate fapte si minuni facute în numele Sau si cu puterea Sa, au dovedit fara putinta de tagada ca singurul dumnezeu adevarat este Dumnezeul crestinilor, care tin dreapta credinta apostolica ortodoxa. De aceasta s-au convins multi pagâni, asupra carora puterea adevaratului Dumnezeu a facut minuni si a caror idoli au fost sfarâmati de aceasta putere. Niciodata puterea idolilor nu a putut întrece puterea adevaratului Dumnezeu, dupa cum niciodata puterea Satanei n-a putut depasi puterea lui Dumnezeu Care l-a creat. Cu toate acestea, diavolii nu au încetat o clipa sa încerce înselarea oamenilor prin credinte idolatre sau prin devierea ori ruperea de la dreapta credinta.

Dar se pune întrebarea: De ce se straduie diavolul atât de mult sa însele oamenii în aceasta privinta?

Raspunsul e simplu: Rasplata celor care cred în idoli si a ereticilor sunt muncile iadului, iar Satana tocmai acest lucru l-a dorit tuturor oamenilor. Toti oamenii care au trait înainte de Hristos, dupa moarte au fost trimisi în iad. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa-i scoata de acolo. Unul dintre pacatele care a trimis cei mai multi oameni în iad a fost tocmai aceasta închinare la idoli, iar diavolul se straduie din rasputeri, si în zilele noastre, sa cufunde toata omenirea în credintele idolatre.

Toti cei care încearca sa popularizeze la noi în tara si în întreaga lume practicile bioenergetice de provenienta orientala sau cele de magie africana, asiatice, arabe, sud-americane, încearca sa le prezinte desprinse din contextul filozofico-religios din care provin. Ei încearca sa le înfatiseze la început ca pe niste tehnici bioenergetice de vindecare si autovindecare, dupa care, celor ce se angreneaza în practicarea lor, le sunt prezentate ca niste practici al caror scop final este însanatosirea sufleteasca, capatarea de puteri paranormale si apoi eliberarea spirituala, subliniindu-se caracterul secret al acestor stiinte oculte. Abia dupa câtiva ani de practicare adeptului îi este înfatisata adevarata fata a acestor practici: puternicul substrat religios si ocult pe care se sprijina si ca rezultatele apar doar la cei ce încep sa se închine la zei.

Ei sunt initiati apoi prin niste ritualuri oculte de catre maestrii lor, pentru a putea ajunge la realizari deosebite. În aceasta faza totul devine ultrasecret, orice divulgare fiind considerata ca un sacrilegiu si pedepsita ca atare. Ei formeaza vârful de lance al sistemului filozofico-religios din care provin.

Cei ce vor sa se elibereze spiritual, sa se mântuiasca pe aceste cai, urmeaza în realitate niste cai idolatre, iar unirea finala este unirea cu diavolul. Pe tot parcursul acestor practici are loc o îndracire treptata a individului pâna când, ajungând la etapa finala, omul este complet posedat de diavol, ajungând la niste puteri paranormale-supranaturale care impresioneaza si coplesesc pe oamenii simpli. Pentru ca înselarea sa fie completa, diavolul îti insufla o întelepciune si o falsa curatenie sufleteasca care pot induce în eroare pe orice om neavizat.

Adevarata fata a acestor oameni o cunosc foarte putini, iar câteodata nici ei însisi nu realizeaza ce se întâmpla în mod real cu ei, însa, dupa cum spunea Mântuitorul, dupa roadele lor îi veti cunoaste. Uitati-va bine la ei, la roadele pe care le aduc, dar nu numai la cele cu care ei se afiseaza, ci si la cele pe care le ascund.

Cu doua saptamâni înainte de a scrie aceste rânduri, am fost acasa la doamna Ana si i-am povestit tot ceea ce patisem, întrebând-o unde crede ea ca este greseala. Mai întâi i-am cerut sa-mi explice unde gresisem, când am ajuns prima data la spital. Ea mi-a spus ca atunci m-am grabit putin si a aparut un dezechilibru între corpurile mele energetice si cel fizic, iar personalitatile mele negative din alte vieti au imitat vocea supra-eului meu si eu în loc sa ascult de vocea lui, am ascultat de o astfel de personalitate, care vrea cu orice pret sa stopeze progresul spiritual al individului. Una din metodele pe care le utilizeaza aceste personalitati este aceea de a te pune sa faci niste lucruri care sa te dezechilibreze psihic si sa ajungi la spital, sau te îndeamna sa faci cine stie ce lucruri rele.

„Dar cu maestrii din astral si cauzal, cum a fost?”', am întrebat-o. „Pai, toti maestrii în practicile acestea au un maestru în universurile superioare, care îi conduc si îi îndruma, asa ca nu e nimic anormal în toate acestea!”

„'Dar a doua oara, când era sa o luam razna amândoi, ce s-a întâmplat?''. „Pai ce sa se întâmple? Iarasi v-a înselat o asemenea personalitate, care s-a substituit supra-eului si era sa va duca sa o luati razna. Bine ati facut ca ati încetat orice activitate pe acest plan. Asa trebuie facut când esti pacalit astfel, iar dupa ce revii la normal, tragi concluziile unde ai gresit si o iei din nou de la capat''.

„Bine, dar de data aceasta am respectat tot ce m-ati învatat Dumneavoastra! Eram cu nivelul de vibratii în indigo, m-am identificat cu supra-eul, am analizat tot ce-mi spunea si admiteam doar ce mi se parea bun! De altfel, totdeauna am venit la Dumneavoastra sa ma verificati, iar în excursia facuta pe Ceahlau ati aprobat tot ce va spusesem si toate erau venite de la supra-eul meu. Ori stiti bine, ca si atunci ma credeam Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca vorbeam cu Dumnezeu Tatal!'' 

„Da, dar eu atunci tocmai de asta am mers cu tine, pentru ca am vrut sa-ti arat ca nu erai cine te credeai! Atunci s-a întâmplat cu tine acelasi lucru care se întâmpla cu toti atunci când se aprinde în noi lumina cristica, moment în care simtim ca în noi este un sâmbure de dumnezeire. Mai tii minte când te-a piscat un tântar si eu ti-am spus ca pe sfinti tântarii nu-i pisca? Dar când ai spus ca ai ancorat vortexul de forte care va declansa apocalipsul, nu ti-am spus eu ca un maestru nu are nevoie sa se teama ca ceva creat de el va fugi sau se va pierde? Ti-am dat sa întelegi, deci, de doua ori ca nu erai cine te credeai, dar tu nu ai prins mesajul, si dupa aceea nu ai mai trecut pe la mine si am crezut ca ti-ai dat seama de greseala ta!''. Eu si sotia mea  ne-am uitat uimiti unul la altul când am auzit aceasta explicatie, caci amândoi stiam ca abia cu o zi înainte de plecarea pe Ceahlau capatasem certitudinea ca sunt Iisus Hristos, abia în acea zi am avut revelatia rastignirii pe cruce si tot atunci, aratându-mi-se Dumnezeu Tatal vorbind cu mine. Doamnei Ana toate aceste lucruri i le spusesem doar în timpul excursiei, deci ea plecase în excursie cu mine fara sa stie aceste lucruri! „Doamna Ana, dar spuneti-mi cum putem fi siguri ca vorbim cu supra-eul nostru cel adevarat, caci iata, eu mi-am luat toate masurile de protectie si totusi m-a înselat!''. „Când vorbesti cu supra-eul, niciodata nu poti fi sigur ca vorbesti cu el sau cu altcineva. Totdeauna trebuie sa treci prin filtrul ratiunii tot ceea ce îti comunica si sa iei numai ce consideri ca este bun. Vorbirea cu supra-eul e ca mersul pe sârma, în orice clipa poti sa cazi. De altfel si eu, cu câtiva ani în urma, capatasem o mare încredere în supra-eul meu si ma lasam condusa de el, iar într-o zi acesta mi-a spus ca trebuie sa ma sinucid pentru ca monada mea din astral sa poata progresa spiritual, caci eu prin ceea ce faceam atunci o tineam în loc. L-am ascultat si am fost la un pas de sinucidere, pregatind si punând în ordine tot ce era necesar pentru a pleca din lumea aceasta. Dar în ultima clipa, mi-a trecut prin cap sa trec si pe la o biserica. Numai trecerea acestui gând prin mintea mea a fost suficient pentru a amâna punerea în practica a hotarârii de a ma sinucide. M-am dus acolo si am vorbit cu un popa, un mosulica dulce, care mi-a zis ca nu stie ce sa-mi spuna în legatura cu ceea ce practicam eu, dar ca Sfânta Treime este iubire, este credinta si este speranta si nu cumva sa-mi pun capat zilelor. Mi-a mai zis el ceva, nu mai tin minte ce, mi-a facut si o rugaciune si am plecat. Si cum mergeam spre casa, brusc mi-a venit în cap ce-mi spusese mosulica: ca Dumnezeu este speranta si atunci deodata am realizat ca Dumnezeu nu a creat nimic pentru a distruge, deci nici pe mine. Din clipa aceea am renuntat la gândul sinuciderii.

A doua zi a venit mama la mine si mi-a spus ca în noaptea ce trecuse i se aratase un înger care-i spusese sa nu mai fac nimic din ce facusem pâna atunci, aratându-i tot ce facusem rau si spunându-i sa înlatur din casa si din activitatile mele tot ce rezultase din acele practici. „I s-a aratat mamei Dumneavoastra un înger în vis?” am întrebat-o noi uimiti. „Nu în vis, ci chiar fizic, real! A trezit-o, spunându-i ce avea de spus, si a disparut, dupa care mama a stat treaza pâna dimineata, ca sa nu uite nimic din ce-i spusese, si a venit imediat la mine. Atunci eu am înteles ca nu facusem cum trebuie lucrurile, iar de acum încolo trebuia sa le fac altfel. Ei, si de atunci am început sa vorbesc cu supra-eul, trecând prin filtrul ratiunii tot ce-mi spunea!''.

Si eu si sotia am ramas uimiti de felul în care interpretase ea cele spuse de înger. „Dar teoria aceasta a supra-eului, de unde ati luat-o?” am insistat noi. „Toata lumea vorbeste cu supra-eul, unii vorbesc telepatic, altii prin scriere automata (procedeu spiritist de comunicare cu spiritele, în cazul de fata cu supra-eul), si eu la început luam legatura cu el prin scriere automata, dar dupa mesajul pe care l-am primit de la înger, am înteles ca trebuie sa vorbesc cu el în alt mod, si anume pe cale telepatica''.

Am insistat sa aflam sursa sau teoria care fundamenteaza practicarea acestei convorbiri cu supra-eul, dar ea nu a vrut sa ne-o dezvaluie.

„Si totusi, - am insistat eu, - daca în orice clipa poti fi înselat în aceasta convorbire cu supra-eul si el te pune sa te sinucizi, te duce la nebunie, poti sa ajungi la comiterea de crime si multe alte acte iresponsabile, n-ar fi mai bine sa renuntam la orice comunicare cu el? „A, nu! - mi-a raspuns ea, - fiecare trebuie sa-si traiasca experienta lui de viata din care trebuie sa învete ceva. Daca unul se sinucide, este treaba lui, este experienta lui din aceasta viata, chiar daca ea e negativa; daca unul da în cap la altul, e la fel; daca voi era sa o luati razna, a fost o experienta pe care trebuia sa o traiti. Acum v-ati dat seama de tot raul si orgoliul care era în voi! Vedeti ce lectie v-a oferit bunul Dumnezeu? Si-apoi, fiecare mai are înainte alte vieti de trait, asa ca nu trebuie sa ne facem probleme!”.

„Deci, Dumneavoastra admiteti ca se poate întâmpla orice când vorbim cu supra-eul!''. „De ce nu? Experientele de viata sunt nenumarate!”.

Sotia a mai încercat sa o convinga pe doamna Ana ca totusi este periculos sa lasi o multime de oameni nesupravegheati sa vorbeasca cu supra-eul, dar ea a argumentat ca nu este asa. Am plecat în acea seara acasa înmarmuriti de cinismul si nebunia de care dadea dovada cea pe care o crezusem un om care vrea binele semenilor sai: o vindecatoare prin bioenergie. Peste câteva zile, am revenit la doamna Ana, încercând imposibilul: sa-i prezint si ei calea credintei crestine ortodoxe ca pe o alternativa, astfel încât, îmi ziceam eu, daca va adera la ea, îsi va da seama mai târziu de nocivitatea practicilor în care se angajase. Erau de fata si doi ucenici de-ai ei. Abia atunci am vazut adevarata ei fata. Reactia la ceea ce-i spuneam eu a fost violenta. Nu a acceptat sub nici o forma ca ortodoxia ar fi buna de ceva, din contra, i-a facut în toate felurile pe slujitorii Bisericii; pe mine nici nu mai spun, a încercat sa ma loveasca în piept, sa-mi dea palme, a tipat si s-a enervat cumplit, si asta mai ales când le-am povestit ucenicilor ei întâmplarea cu „mosulica” (preotul care a ajutat-o sa nu se sinucida) si îngerul. Cumplita tulburare i-am produs prin acea încercare de a-i prezenta calea credintei ortodoxe. Dându-si seama ca nu se comporta prea civilizat, a simulat apoi, ca în principiu ar fi si aceasta o cale pe care oamenii pot merge.

Am plecat si de aceasta data înmarmurit de adevarul care se ascunde în spatele cuvintelor ei frumoase, care spunea ca toate caile spre mântuire sunt bune. Într-adevar, pentru doamna Ana erau bune toate, în afara de una singura: credinta crestina ortodoxa. Si chiar daca ea sustine cu tarie ca este crestina, adevarul este cu totul altul. Ea îsi închipuie ca e crestina de un nivel spiritual foarte înalt, care depaseste manifestarile crestine obisnuite. Din aceste motive ea nu are nevoie de duhovnic si interpreteaza cum vrea Sfintele Scripturi, scrierile si învataturile Sfintilor Parinti, ajungând la o totala rupere de Sfânta Biserica, la niste erezii ce depasesc orice închipuire, sfidând orice bun simt. Toate acestea sunt argumentate si sustinute de catre ea logic, cu lux de amanunte, cu deplina încredere în justetea celor gândite si afirmate.

Aceasta este, de fapt, adevarata doamna Ana si daca ati sti adevarul si despre alti instructori si vindecatori prin practici yoghine, qi-qong etc., cred ca v-ati cutremura. Din experienta traita de mine în universul acesta al practicilor bioenergetice, am vazut ca ele duc la o îndracire treptata a celui ce le practica si ca oricând pot apare tulburari mintale si comportamentale, care finalizeaza în cele mai sinistre forme de nebunie. Dar cel mai periculos fapt este ca aceasta nebunie este logic argumentata si acceptata, ea venind cu acordul si prin vointa noastra, si desi stii ca ceilalti te considera nebun, pentru ceea ce crezi si faci, tu îti argumentezi si demonstrezi ca de fapt tu esti cel sanatos, iar ei sunt nebuni, caci nu cunosc si nu înteleg adevarata realitate.

Dupa parerea noastra, puterea de a vindeca prin bioenergie sau sanatatea obtinuta prin practici de provenienta orientala sunt de natura satanica si de aceea nu vom apela niciodata la ele, oricât de bolnavi am fi si chiar daca nu am gasi vindecare prin tehnicile medicale clasice. „Pentru pacatele mele mi se îmbolnaveste trupul si slabeste sufletul meu”. Vindecare prin puterile diavolului noi nu mai vrem!

Gheorghe V.

 (Material selectat de catre Casian Sergiu, elev la liceul „N. Iorga”, Chisinau)

 

La început <<  1       2