Aşa-numita mişcare New Age a apărut în secolul al XX-lea în SUA. Până aici, o afirmaţie de puţină acribie ştiinţifică. Dar am ales în mod intenţionat această formulare generală, pentru a sublinia caracterul oarecum difuz al mişcării. Dacă în privinţa spaţiului putem specifica statul California, problema datei de naştere a mişcării e mai controversată. În funcţie de perspectiva astrologică, antropologică sau psihologică, diferiţi cercetători au plasat momentul incipient fie în anul 1904, sau 1910, sau 1917, după alţii – la 5 februarie 1962 (când s-a produs o anume grupare a planetelor). Potrivit psihologului C. G. Jung, era Vărsătorului începe în 1997 sau 2154 (!). Există şi o enciclopedie (New Age Encyclopedia, First Edition) care expune o cronologie a mişcării. Aceasta ar începe în 1875 cu formarea Societăţii Teosofice la New York de către Helena Petrovna Blavatsky, Henry Steel Scott şi William Quan Judge. Această totală imprecizie şi lipsă de coerenţă este tipică mişcării şi se datorează faptului că are la bază interpretări astrologice ce sunt supuse arbitrarului şi subiectivismului celor în cauză. De altfel, este imposibil de stabilit cu siguranţă când începe această numărătoare şi după ce calendar. Şi atunci, se pune întrebarea: cum se poate pune vreo bază pe o datare total convenţională? Una din „virtuţile” de care se prevalează atât post modernismul cît şi New Age este antidogmatismul. Ca ortodocşi, suntem întru totul de acord, numai că new agerii confundă dogmatismul cu dogmele, combătându-le iresponsabil în egală măsură. Prin dogmatism se înţelege cu adevărat o atitudine condamnabilă, în vreme ce dogmele sunt garanţia statorniciei şi adevărului învăţăturii creştine. În ce ne priveşte, vom considera ca mai plauzibilă datarea postbelică, fără ca aceasta să fie un element în afara oricărei discuţii. Următorul moment ar fi analizarea contextului religios şi social în care a apărut mişcarea. Aici lucrurile sunt deja bine cunoscute şi nu necesită lămuriri suplimentare. Este vorba de „noul imperiu roman”, SUA, un imperiu fără împărat, cu formă republicană federativă, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric, sunt la îndemână paralelele cu Imperiul Roman păgân. Ambiţia de stăpânire a lumii s-a conturat pe deplin după victoria repurtată în 1945 asupra celor două imperii păgâne rivale: al treilea reich şi imperiul soarelui răsare. Totodată, a fost întrecut şi imperiul aliat, cel britanic, a cărei stea începe să decadă treptat. Va rămâne un singur rival redutabil, şi el în mod conjunctural fost aliat, imperiul păgân sovietic. Începe războiul rece. Din punct de vedere confesional SUA se prezintă ca un mozaic din care putem, totuşi, desprinde, cu ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia CD Rom Encarta 98 următoarea structură: „La jumătatea secolului trecut populaţia SUA era predominant protestantă; ea includea relativ puţini romano-catolici şi evrei, şi aproape nici un aderent al religiilor necreştine cum ar fi islamul sau budismul… Printre noile fenomene religioase ale sec. trecut se numără fondarea mai multor denominaţiuni americane genuine printre care Biserica lui Isus Cristos a sfinţilor din ultimele zile, cunoscută popular ca Mormonii; Biserica lui Cristos, Scientistă; Biserica adventistă de ziua a şaptea şi Martorii lui Iehova.
După anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ 25% din populaţie. Printre grupurile majore protestante – baptiştii (19,4%), metodiştii (8%), presbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) şi episcopalienii (1,7%). Biserica Ortodoxă are un număr însemnat (nu e indicat în procentaj –n. n.). Cea mai răspândită religie necreştină din SUA este iudaismul (2%), dar şi islamul, budismul şi hinduismul au adepţi numeroşi”.
Conform fostului consilier de stat american Zbygniev Bzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial), „Trebuie (a avea) o religie personală”. Ca urmare a acestor directive ideologice şi a aplicării lor în practică, potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile, erau adepţii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenaţi în ceea ce se cheamă „spiritual healing” (vindecare spirituală – o formă tipică a practicilor terapeutice de tip New Age, inspirată din religiile orientale şi practicile şamanilor nord-americani). În anul următor, 1979, 500 000 de catolici americani erau practicanţi ai healing-ului carismatic de influenţă penticostală. Aici este cazul să menţionăm apriga concurenţă dintre new ageri şi carismatici, conflictul şi contradicţia lor datorându-se mijloacelor diferite, dar folosite în acelaşi scop: bunăstarea pământească aici şi acum.
„Nimic nu e nou sub soare”. Fenomenul social cunoscut ca New Age a luat amploare vizibilă în anii 60 în mediile hippy de pe coasta de vest, statul California, având ca centru oraşul San Francisco, capitala „anticulturii”, supranumit şi „laboratorul noilor idei”. Cartierul unde îşi avea sediul această mişcare se numea Height-Ashbury, dar a fost supranumit parodistic Height-Hashbury, aluzie străvezie la consumul intensiv de droguri psihedelice, practicat de persoanele dubioase adunate aici din toate colţurile ţării.
La data de 14 ianuarie 1967 s-au adunat 10.000 de tineri îmbrăcaţi într-o ţinută kitsch pseudo-hinduistă, autointitulaţi „flower power children” în Golden Gate Park. Evenimentul a fost salutat în ziarul „underground” (subteran, subversiv) The City of San Francisco Oracle ca fiind inaugurarea unei noi epoci (ere). Euforia nu a durat însă „decât o vară”, cu toată răspândirea masivă – 250.000 de hippies numai în SUA. Expresia (luată din filmul suedez cu acelaşi nume) trebuie luată ad literam, deoarece în octombrie 1967 mişcarea a fost declarată moartă şi înmormântată simbolic! Motivul principal al acestei dispariţii rapide au fost drogurile şi amorul liber practicate fără oprelişte de aceşti tineri iresponsabili, printre care s-au strecurat elemente subversive, sau de-a dreptul criminali odioşi ca Charles Manson. Această anticultură caracterizată de cunoscutul simbol al păcii (make love not war) – în realitatea puţin cunoscută tinerilor de atunci şi de azi un străvechi simbol ocult satanist(!) – muzica flower power şi combinaţia de droguri psihedelice cu variantele de yoga occidentalizată a trecut în zilele noastre la stadiul de cultură oficială şi chiar „politic corectă”. Cercetătorii români ai activităţilor francmasoneriei Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu au analizat cu pertinenţă şi probe indubitabile rolul francmasoneriei în evenimentele de care ne ocupăm: „… mişcarea hippie… o nouă formă de masono-comunism (subl. ns.), care prefigurează prin câteva aspecte doctrinare New Age-ul”.
Întrucât caracteristica esenţială a mişcării este sistemul de reţea (web, net) au existat simultan (sincronicity) în acei ani şi alte centre de egală importanţă ca: Esalen şi Comunitatea Ananda (California), Findhorn Community (Scoţia de Nord), Lama Foundation (New Mexico), Lebensraum-Zentrum (Zurich) şi altele.
Institutul Esalen din Big Sur, California, s-a înfiinţat în anul 1962 şi este socotit a fi unul din leagănele mişcării. Sub conducerea lui Michael Murphy şi Richard Price institutul s-a orientat către experimente de noi terapii şi spiritualitate alternativă de orientare asiatică. Ambiţia participanţilor era de a conferi acestor experimente de meditaţie, medicină holistică şi diverse forme de masaj o alură intelectuală academică. Aici s-au perindat figuri de seamă ale „noii spiritualităţi” ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapiei, apoi Ida Rolf cu a sa terapie rolfing9, Roberto Assagioli, părintele psihosintezei, precum şi Rollo May, Carl Rogers, Alexander Lowen, Christina şi Stanislav Grof. Pe lângă aceştia au mai fost prezente personalităţi politice ca M.Gorbaciov, Mark Satin şi cercetători ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). În fiecare an 5000 – 7000 de cursanţi participă la gama largă de oferte new age: psihologie transpersonală, psihologie budistă, şamanism, hipnoză, yoga, tantra, intuiţie practică, gestaltterapie, metoda feldenkrais, rolfing şi Cursul miracolelor.
Findhorn Community a fost fondată în Scoţia de Nord în 1962 de soţii Peter şi Eileen Caddy împreună cu Dorothy Maclean. În mod asemănător Helenei Skutch, autoarea celebrului Curs al miracolelorEileen Caddy a auzit, începând cu anul 1953, în timpul meditaţiilor o voce lăuntrică ce-i dădea directive de conduită spirituală şi practică. Fără „a cerceta duhurile”, ea a luat această voce drept Dumnezeu şi a urmat-o întocmai. Astfel cei doi soţi împreună cu secretara Dorothy Maclean au fondat o fermă experimentală model în care s-au obţinut, ce-i drept, nişte rezultate extraordinare, în urma meditaţiilor, asupra plantelor.
În anul 1970, a apărut la Findhorn pentru 3 ani o altă figură reprezentativă a New Age-ului, tânărul american David Spangler. Acesta a continuat cu dubioasele practici de transă spiritistă, contribuind totodată prin lucrările sale la prestigiul acestui fief al mişcării New Age.
Din aceste centre mişcarea s-a răspândit cu repeziciunea informaţiilor unor mass-media mobile şi (în mare parte, cel puţin) necenzurate, mai întâi în SUA şi Europa de Vest (spaţiul aşa-zis „euro-atlantic”), pătrunzând apoi, la sfârşitul anilor 70, şi în Europa de Răsărit, deci şi în România. Aici desigur că New Age-ul a întâmpinat de multe ori dificultăţile inerente sistemului totalitar: cenzură vigilentă a unui sistem mass-media aflat sub controlul statului-partid.
(va continua)
“CO” nr. 07, 2000
1
