Ştiinţa umană, vrea societatea ori nu vrea, este strict limitată de posibilităţile tehnologice ale timpului istoric in care operează. Deci este mărginită. Mai mult decât atât, teoriile şi viziunile asupra fenomenelor lumii înconjurătoare, ale unei epoci istorice sunt înlocuite cu altele mai “perfecte”, mai “universale”, mai „moderne”, dar, la fel ca şi cele anterioare – limitate în timpul în care operează, neputând pretinde niciodată la adevărul absolut, care ţine doar de eternitate, de veşnicie, in timp ce doctrinele ştiinţifice sunt “încătuşate” în timp şi deci mereu relative, neputând să ne propună soluţii definitive, pe care le are doar Dumnezeu Creatorul.
SIDA într-adevăr este o tragedie pentru societate, căci progresează vertiginos şi datele statistice sunt îngrozitoare. Dacă până în anul 1985, când s-au înregistrat primele cazuri în Moldova, ştiam despre ea mai mult din auzite, iată că azi, de rând cu “progresele’” civilizaţiei moderne, progresează şi SIDA.
Să vedem la concret. Statistica a stabilit şi viaţa a demonstrat că de maladia SIDA sunt ameninţaţi nu chiar toţi oamenii, ci doar nişte categorii aparte de persoane, şi nu pentru că aceştia ar avea altă fiziologie decât ceilalţi, ci anume pentru că au o anumită comportare morală decăzută. Deci maladia SIDA are în primul rând cauze morale.
Care sunt categoriile de persoane expuse cel mai mult pericolului SIDA? Specialiştii, în primul rând medicii, au observat 3 categorii principale, pe care le-au numit “grupuri de risc”:
La. primul „grup de risc” se referă narcomanii care fumează sau se injectează cu substanţe stupefiante, pentru a-şi crea senzaţii de „plăcere”, dar, mai ales, pentru a se detaşa de realitate, măcar pentru un timp scurt. Aceştia ştiu că îşi dăunează sănătatea, căci societatea îi informează, însă societatea nu le propune alternative, nici soluţii.
Să-i privim mai îndeaproape pe narcomani. Ce le este specific acestora? Le este specifică anihilarea treptată şi „moartea” definitivă a voinţei şi înrobirea totală în faţa viciului (Biserica numeşte acest fenomen „robia patimii”). Care sunt cauzele? Cauza principală este căutarea de către omul modern a plăcerilor nesfârşite, a plăcerilor „cu orice preţ”, lipsa oricăror alte valori şi refugiul treptat şi total într-o viaţă virtuală, himerică, artificială.
Pe o astfel de persoana Biserica o numeşte “lipsită de orice credinţă”. E un lucru cumplit, deoarece persoana umană este unica fiinţă ce posedă voinţă şi libertatea voinţei (spre deosebire de regnul necuvântătoarelor, care sunt supuse doar instinctelor, reflexului format sau dresurii umane). Doar omul se poate împotrivi unor dorinţe arzătoare, aplicând voinţa, dacă ştie din timp că acele dorinţe pot fi nefaste. Prin prezenţa şi libertatea voinţei omul se aseamănă cu Dumnezeu, Care i-a şi dat stăpânire asupra celorlalte fiinţe necuvântătoare.
Aşadar, dacă în om moare voinţa împătimită plăcerilor (patimilor), e o tragedie totală pentru el, deoarece voinţa se alimentează din credinţă şi speranţă, or un credincios ştie că „e păcat” să fumezi, să fii beţiv (drogat cu alcool) sau să foloseşti altfel de droguri. Creştinul care ştie că trupul trebuie să fie „casă a Sfântului Duh”, care primeşte Trupul şi Sângele Domnului Hristos ca Jertfă unică sub forma accesibilă şi nesângeroasă a pâinii şi vinului, şi că „nimic spurcat” nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu, nu va utiliza niciodată droguri şi nici nu va nimeri în „grupul de risc”. Pentru creştinii cu adevărată trăire evanghelică nu exista pericolul SIDA.
A doua categorie „de risc” după datele oficiale sunt homosexualii, pe care Biserica i-a numit dintotdeauna „sodomiţi”, adică acei care comit împreunare trupească a unui bărbat cu alt bărbat „împotriva firii”, adică lucru mai josnic şi decât animalele, care nu practică aşa ceva. Acest lucru este o batjocură sarcastică, satanică asupra neamului omenesc. E „urâciunea pustiirii” spirituale a omului, ce îl ofensează pe Dumnezeu, Care zice încă în Legea Veche: „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este” (Levit 20.13). (Apropo, SIDA prin sânge se transmite!).
Ştim că în Legea Veche acest păcat era pedepsit public prin lapidare (omorâre cu pietre). Întocmai cum medicina prescrie amputarea unui membru afectat de gangrenă, ca să nu piară întreg organismul, la fel şi poporul evreu „amputa” de fiecare dată această „bubă rea” a desfrânării şi, spre deosebire de alte popoare antice, la evrei nu exista prostituţia.
Cunoaştem soarta cetăţilor Sodoma şi Gomora pe timpul patriarhului Avraam, unde locuitorii ajunseseră la un dezmăţ total al prostituţiei şi homosexualităţii. Această „urâciune în faţa lui Dumnezei” a fost stârpită printr-o “lecţie” de “foc şi pucioasă”, aflându-se acum la fundul Mării Moarte (lucru demonstrat de arheologia marină). Aceleaşi au fost şi cauzele exterminării omenirii pervertite pe timpul patriarhului Noe.
Dar… culmea ironiei triste! La Chişinău, pe bulevardul Dacia, la Botanica, vedem standuri mari cu o publicitate ce oferă „cosmetică de la Marea Moartă”. Ce o fi conţinând această deosebită cosmetică? E bine că creştinii ştiu că “cosmetica” ce înfrumuseţează chipul omenesc este doar privirea senină izvorâtă dintr-un suflet luminos şi curat.
Unii „specialişti” ne mai aduc exemple „edificatoare” de prin Belgia, unde drogaţilor li se oferă posibilitatea achiziţionării unor anumite droguri. Asta ar însemna să-i arunci unui om ce se îneacă pietre în loc de colacul de salvare.
Al treilea „grup de risc” sunt infidelii, adică cei ce îşi schimbă soţii sau soţiile cu alţii şi încalcă cu bună ştiinţă Porunca a 7-a a Decalogului, precum şi pe cea de-a 10-a: „Nu fii desfrânat” şi respectiv „Nu dori soţia altuia”. Iată că încă în Legea Veche, cu vreo 4500 de ani în urmă se făcea „profilaxie” împotriva pericolului SlDA!
Ne dăm perfect de bine seama că nu dispunem de mijloace financiare care ar permite, precum altor state, cercetări costisitoare pentru elaborarea unor medicamente sofisticate împotriva SIDA, pe care nici statele bogate nu le-au obţinut încă. Deci, ce ne rămâne? Doar profilaxia. Care ar fi aceasta? Cea propusă de Biserică. O educaţie autentică.
Copilul, la vârsta de 5-7 ani începe să-şi dea seama că în lumea aceasta există minciuna, ipocrizia, făţărnicia, răutatea etc. Tocmai atunci vine momentul oportun de a-i da noţiunea de „păcat” şi teama de păcat. Dacă va studia Religia şi prescripţiile ei, dacă va fi îmbisericit şi împărtăşit, mărturisindu-se mereu pentru recăpătarea echilibrului sufletesc (iar dezechilibrul sufletesc provoacă chiar boli somatice), el nu va cădea în, „grupurile de risc”, nu-şi va permite aşa ceva, ştiind din timp că doar Taina Cununiei binecuvântate îi permite unirea legitimă şi fără pericol cu alt trup, curat ca şi el, ferit de SIDA, „pentru naşterea de prunci buni” (vezi rânduiala Cununiei).
Având în vedere că de problema SIDA sunt preocupate şi cele mai înalte foruri pedagogice ale statului, lucru ce l-a demonstrat şi prezenţa la Conferinţa anti-SIDA, desfăşurată în luna iulie la Chişinău, a multor personalităţi şi factori de decizie din domeniu, noi, ca reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe (instituţie mai veche decât statul la poporul nostru), venim cu nişte propuneri de profilactică reală anti-SIDA:
1) A se susţine pe toate căile introducerea în programul preuniversitar a disciplinei „Religia”, de rând cu celelalte discipline – unica ce educă noţiunea de „păcat” şi răsplată pentru păcat, bazate pe valori eterne.
2) Copiilor să li se ofere încă o zi liberă pe săptămână, zi în care ar putea sa comunice mai mult cu părinţii şi bunicii – lucru foarte apreciat de canoanele pedagogice. Băiatul ar învăţa ceva de la tată, fetiţa – de la mamă. Astfel s-ar consolida acea „celulă a societăţii” (cum o califică ştiinţele sociale), acel triunghi de iubire: tată-mamă-copil; bunici-copii-nepoţi – acea „biserică mica” (cum o numeşte teologia). Iar Duminica (Dominus dei) ar avea o zi de linişte şi refacere sufletească.
3) Dintotdeauna băieţii şi fetele au fost educaţi separat. Chiar şi şcoala sovietica a cunoscut o atare perioadă. Astfel băieţii erau educaţi ca viitori capi de familie, iar fetele ca păstrătoare a căminului familial şi viitoare mame. Băieţii, întâlnindu-se cu fetele abia la primul bal după gimnaziu, de exemplu, aveau o atitudine cavalerească; fetele erau sfioase, feminitatea lor avea un efect binefăcător asupra durităţii bărbăteşti, rezultând o armonie.
Azi, fetele educându-se laolaltă cu băieţii, prin clasele a 7-8-a vedem nişte „hermafrodiţi” care nu se deosebesc nici prin îmbrăcăminte, nici prin comportament: se îmbracă la fel, fumează ta fel, înjură la fel.
Pe cine dar vor educa aceştia la rândul lor, când în relaţiile dintre ei nu mai există nimic tainic, nimic interzis? Iar prin teoria distructivă a aşa-numitei „educaţii sexuale” şi teoriei „planificării familiei” propagată în şcoli, nu li se insuflă altceva decât libertinajul folosirii mijloacelor anticonceptive pe de o parte, iar pe de altă parte – exterminarea copilului deja zămislit, care din prima secundă este om deplin, cu toate calităţile tui, ca „chip şi asemănare a lui Dumnezeu”. E criminal să vorbeşti de drepturile copilului şi să-l lipseşti de dreptul la viaţă înainte de a se naşte. Deci distrugerea începe încă în şcoală, nemaiexistând nici un “tabu”. Acesta este începutul haosului spiritual.
Dacă „ştiinţa” (aici nu facem aluzie la adevărata ştiinţă) îl califică pe om ba ca „homo habilis”, ba ca „homo sapiens”, ba ca „homo sovieticus” – pe omul modern am putea sa-l numim „homo infectus”. Atât sub aspect fizic, cât şi spiritual. Căci facem simpozioane, seminare, conferinţe etc., imaginându-ne că îndepărtăm pericolul SIDA, dar de fapt ne ascundem după deget, căci pe de altă parte turnăm benzină în foc, deoarece avalanşa de sadism, porno, sex ce inundă ecranele, chioşcurile şi magazinele de cărţi – tot noi le oferim.
E acelaşi sarcasm satanic ca cel de pe pachetele de ţigări: pe de o parte publicitate nestăvilită ţigărilor, iar pe de alta – ca o batjocură faţă de persoana umană – „Fumatul dăunează sănătăţii Dumneavoastră”.
Ce e „sex-shop”-ul de pe str. Puşkin, dacă nu o invitaţie la perversiune şi desfrâu? Ce e panoul din faţa Băncii Naţionale (apărut tocmai în zilele Conferinţei anti-SIDA!), care conţine o scenă de extaz sexual, cu un pretins mesaj anti-SIDA? Ce e, dacă nu o invitaţie spre SIDA? Aruncam paie în văpaie…
Concluzia este că: până când societatea propagă perversiunea, senzualitatea, lascivitatea, cultul plăcerilor carnale şi desfrânarea – nu există soluţie anti-SIDA.
Atâta timp cât va continua această ipocrizie şi fariseism – randamentul şi efectul eforturilor spontane şi ocazionale va fi egal cu „zero”. Acesta e adevărul. Să fim oneşti şi să recunoaştem.
Unica „profilaxie” viabilă anti-SIDA a fost, este şi rămâne teama de păcat.
Dar aceasta e condiţionată de relaţia personală a fiecăruia cu Dumnezeu-Persoană, cu Iisus Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa. Aceasta se educă prin valori eterne, şi nu prin goana “plăcerilor bizare”, aidoma unor fluturaşi nocturni ce se avântă spre lumina artificială, arzându-şi aripile cu desăvârşire…
Protoiereu Pavel BORŞEVSCHI,preot Vasile CIOBANU – participanţi la Conferinţa anti-SIDA din partea Bisericii Ortodoxe
“CO” nr. 08, 2000
