Olanda permite uciderea celor bolnavi
Prin majoritatea parlamentară, în Olanda a fost legalizată eutanasia. Această ţară a devenit astfel prima din lume, unde este permis acest lucru. Ce-i drept legea trebuie să treacă prin senat, dar aici nu se prevede nici o dificultate. Până acum acest fenomen era privit printre degete: din 1998 în Olanda numai oficial au fost înregistrate 2565 sinucideri benevole cu ajutorul medicilor.
Cum va fi ?
Medicii sunt datori să se convingă că bolnavul suferă dureri insuportabile, nu mai are nici o şansă de a supravieţui şi că într-adevăr doreşte să moară.
Hotărârea definitivă se ia numai după prezentarea “celei de-a doua opinii” din partea altui medic. Însăşi actul de eutanasie va avea loc în prezenţa unor comisii speciale.
Împotriva acestei legi au fost deputaţii din partea partidelor creştine, dar ei au obţinut doar anularea articolului, care prevedea că decizia de a pleca benevol din viaţă o pot lua copiii de la 12 ani – cenzul de vârstă a fost ridicat până la 16 ani.
Care este situaţia în alte ţări?
În SUA eutanasia este interzisă în toate statele, cu excepţia statului Oregon, unde ea este permisă doar în cazul persoanelor grav bolnave, care se află pe patul de moarte. În practică legea nu a fost aplicată nici odată.
În Franţa Codul Penal distinge două feluri de eutanasie – activă, când moartea survine în urma intervenţiei medicilor, fiind considerată ca omor premeditat; şi pasivă, adică “abţinerea terapeutică de la tratament”, fapt calificat drept neacordarea asistenţei medicale.
În Suedia ajutorul la suicid nu se pedepseşte după lege. În cazuri excepţionale medicii au dreptul să deconecteze aparatele pentru întreţinerea funcţiilor vitale.
În Marea Britanie eutanasia este interzisă, dar în anii 1993 şi 1994 medicii aveau dreptul să întrerupă susţinerea artificială a vieţii pacienţilor incurabili.
Biserica ortodoxă nu va accepta niciodată eutanasia
Biserica Ortodoxă Rusă şi-a expus poziţia vizavi de eutanasie într-o declaraţie specială în octombrie 2000. “Recunoscând valoarea vieţii fiecărui om,(…) clerul ortodox consideră inadmisibile orice încercări de a legaliza eutanasia(…), considerând-o o formă specială de omucidere (prin decizia medicilor sau acordul rudelor), sau sinucidere (la rugămintea pacientului), sau combinarea a uneia şi a alteia. Sf. Sinod este împotriva oricărei forme de eutanasie.”
Iată opinia unui preot de la biserica “Înălţarea Crucii Domnului” din Moscova Alecsandr Ptiţîn:
Prin suferinţe, omul se curăţă de păcate. Spre exemplu, cancerul poate fi ca o răsplată pentru păcatele trupeşti, pentru perversiuni, preacurvie. Anume ceea ce se întâmplă în Olanda – prostituţie şi narcomanie legalizate. Un creştin ortodox nu moare. El trece la o altă viaţă. Pe când eutanasia este o renunţare la viitor. Un astfel de bolnav nimereşte în iad, împreună cu medicul, care l-a ajutat să plece din viaţă. Biserica Ortodoxă nu va accepta niciodată eutanasia.
Expres-sondaj (Moscova)
Actriţa Natalia Kracicovsky: Sunt o femeie profund credincioasă şi nu accept această eutanasie. Cu timpul, cred eu, creşte dorinţa de a trăi. Pe când aici e vorba de o sinucidere benevolă. E foarte trist…
Scriitorul Boris Akunin: Sunt împotriva eutanasiei. E un păcat de moarte. Mai aveţi întrebări?
Dacă ai bani, nu e nici o problemă!
Cuvântul “eutanasie” provine de la grecescul” euthanasia: eu – bine, Thanatos – moarte. Astăzi prin eutanasie se înţelege plecarea benevolă din viaţă a unui om bolnav de moarte cu concursul medicului.
Cinci din şapte agenţii de turism din Rusia şi-au oferit serviciile corespondentului nostru la transportarea rudelor în Olanda pentru eutanasie şi readucerea corpurilor înapoi în ţară.
Am contactat şapte agenţii turistice, povestindu-le o istorie înduioşătoare inventată despre mătuşa bogată, dar grav bolnavă, adresându-le o simplă întrebare: “N-aţi putea s-o duceţi pe nefericita de mătuşa-mea în Olanda, unde există o lege atât de minunată despre eutanasie?
– Glumiţi? – mi-a răspuns un tânăr de la agenţia “Iuventa”.
– Ba nu, vorbesc serios. Banii nu sunt o problemă.
– Noi nu ne ocupăm cu aşa ceva, dar cred că reprezentanţa noastră din Olanda vă poate ajuta.
– Vom proceda astfel, – mi-a spus, ascultându-mi povestea, “reprezentantul olandez”. Voi lua legătura cu Olanda, pentru a afla despre această eutanasie şi după aceea discutăm. Reveniţi cu un telefon”.
Formez numărul de telefon la o altă firmă.
– “Ce spuneţi?! Cum se poate! – cu indignare îmi răspunde o doamnă la celălalt capăt al firului.
– Păi mătuşa singură doreşte, – mă dezvinovăţesc.
Păcătoaso, – mi-a tăiat-o doamna, punând receptorul.”
În schimb, în cea de-a treia agenţie au reacţionat mult mai calm la rugămintea mea ieşită din comun.
– “Sigur că vă putem ajuta, – mi-a răspuns amabil o domnişoară. Dar cu clinica unde se face eutanasia, faceţi legătura personal. Vă pot oferi şi numărul de telefon. Apropo, mai este încă o problemă. Deoarece mătuşa Dvs. se deplasează numai cu căruciorul, poate să nu obţină viza. În acest caz nu vă putem ajuta.”
Încă trei agenţii de turism şi-au oferit serviciile pentru a o trimite pe lumea cealaltă cu escală prin Olanda pe mătuşa mea inventată. Dar cel mai mult m-a şocat dialogul cu Lena, reprezentanta firmei “De vizu”.
– “Vom face totul cum se cuvine, – m-a încredinţat Lena.
– Veţi lua legătura şi cu clinica? Şi viza o veţi obţine?
– Chiar şi salonul îl vom rezerva.
– Dar, înţelegeţi, mătuşa mea ar dori să fie înmormântată în Rusia, în cimitirul de familie. Aţi putea transporta şi corpul ei neînsufleţit înapoi, după ce se vor termina toate?
– Ştiţi, cu bani se poate face orice…”
Uimitor faptul că nici unul din lucrătorii firmelor contactate nu s-a interesat de vreun document, care ar confirma dorinţa mătuşei de a pleca benevol din viaţă…
