Este evident că, după căderea comunismului, mass-media a devenit o realitate de a cărei influenţe societatea noastră nu se mai poate dispensa şi nici feri.
Fără a-i tăgădui rolul esenţial în comunicarea rapidă şi extensivă a informaţiilor către lumea moderna însetată de tot ceea ce este nou, constatăm cu îngrijorare contribuţia nemijlocită a acesteia la prăbuşirile morale şi spirituale ale omului contemporan.
În general, mass-media este o instituţie ce promovează o “cultură de masă” proprie civilizaţiei moderne, diferită de cultura elevată, nobilă, difuzată prin instituţiile sociale tradiţionale: familia, Biserica, şcoala.
Mijloacele de comunicare în masă propagă cu precădere valori morale grosiere, hedoniste şi utilitariste: erotismul, egoismul, frumuseţea fizică feminină sau masculină, violenţa, drogurile, scandalurile, traficul de influenţă politica etc., adică tot ceea ce stârneşte interesul publicului.
Aceste realităţi au un impact cu consecinţe foarte grave în conştiinţa şi comportamentul mai ales al copiilor şi tinerilor, categoria socială cea mai uşor de cucerit, cărora li se formează tipare de gândire şi comportament adaptate la o etică fără constrângeri şi prejudecăţi. Ei găsesc în personajele mediatizate modele pe care vor să le copie şi să le urmeze.
Presa ilustrează zilnic scandaluri şi personaje controversate, iar opiniile ei oficiale oscilează de multe ori.
Pieţele publice sunt pline de standuri cu reviste şi cărţi ilustrând imagini erotice şi obscene, otrăvind şi mutilând conştiinţa neimplantată încă în adevăratele judecăţi de valoare ce vin din tradiţia vie a trăirii creştine.
Cel mai puternic impact asupra gândirii şi comportamentului tinerilor îl are televiziunea.
În perioada preşcolară, copilului i se oferă programe de desene animate cu eroi violenţi şi războinici lipsiţi de calităţi afective, singura problemă rămânând lupta dintre bine şi rău, binele învingând, graţie unor tehnici de luptă supraavansate, robotizând conştiinţele micilor telespectatori.
În perioada şcolară elevul trebuie să facă faţă valului de violenţă şi extravaganţă sexuală, drogurilor şi modalităţilor de sfidare a legii, oferite permanent de filmele şi emisiunile diferitelor televiziuni, ce se întrec în a le prezenta, făcându-l insensibil la suferinţă şi exploatarea umană, astfel încât şi cele mai oribile evenimente pot fi acceptate ca parte a “distracţiei” zilnice din faţa micului ecran. Conduita morală reprezintă, în fond, exteriorizarea şi obiectivarea conştiinţei morale în fapte şi acţiuni cu valoare de răspunsuri pentru situaţia concretă în care este pusă persoana umană. Astăzi, nici presa, nici televiziunea, nici radioul, nici cinematograful nu mai garantează, prin ceea ce emit, formarea convingerilor şi judecăţilor morale care să determine o conduită umană sănătoasă şi ordinea în viaţa personală, familială şi socială. Concretizând cum acţionează mass-media ca factor excitant în determinarea comportamentului tinerilor, evidenţiem două tendinţe:
1. Formarea unei conştiinţe ce suferă de vedetism şi autosuficienţă prin elaborarea unei mitologii proprii. Devierile de conduită manifestându-se în: asocieri la activităţi de bandă, limbaj trivial, apelul la alcool şi droguri, consumul de literatură şi casete video cu conţinut pornografic, comiterea unor delicte de ordin social, ultraj la adresa autorităţilor publice, subminarea autorităţii părinţilor etc.
2. Formarea unei conştiinţe duplicitare.
Larga mediatizare a schimbărilor extremiste, demagogiile şi fanatismele politice, actele oportuniste, forţele politice, care, pentru a câştiga aderenţi, ignoră criteriile selective bazate pe morala creştină, influenţează conştiinţele tinerilor care, formându-se în această atmosferă, pot fi cuceriţi de modele cu caractere inferioare, marcaţi de răul duplicităţii şi al extremismului.
Vidul spiritual din sufletele tinerilor, determinat de surogatele culturii moderne, explică de asemenea proliferarea sectelor satanice şi sinucigase, despre care vorbeşte atât de mult mass-media. Starea alarmantă creată de aceste influenţe ale mass-mediei în comportamentul tinerilor poate fi estompată numai prin conştientizarea pericolului pe care-l exercită asupra conştiinţei lor.
Ca alternative la situaţia dată trebuie să găsim valorile eterne care leagă între ele tradiţionalele instituţii educative: familia, Biserica, şcoala, în vederea cooperării lor, astfel încât să se poată face faţă la noile conjuncturi sociale şi să se ofere o instruire care să dea caractere morale demne de a fi respectate, preţuind ideea drepturilor şi a libertăţilor, dar mai ales cea a îndatoririlor fundamentale din legea morală creştină.
Desigur, nu mass-media ca instituţie în sine este rea, ci modul brutal, neselectiv, necontrolat şi tendenţios cu care propagă cultura modernă secularizată.
De aceea, în familie părinţii trebuie să canalizeze impulsul şi voinţa rebelă a copilului, de la cea mai fragedă vârstă, prin rugăciune, ascultare şi abstinenţă raţională, spre o conduită morală bazată pe dragoste, bunătate, milă, blândeţe, toleranţă. Ei sunt cei care vor selecta cu multă atenţie programele şi publicaţiile urmărite de copii.
Şcoala va face o instruire analitică şi sistematică ţinând seama de valorile existenţiale autentice, fără a pierde din vedere că, dincolo de cultura dobândită, succesul ei se ilustrează în tăria caracterelor, la formarea cărora contribuie nemijlocit mai ales prin orele de religie şi educaţie civică.
De asemenea, disciplinele întemeiate pe observaţia ştiinţifică trebuiesc abordate în ideea valorificării creaţiei şi spiritualizării materiei, depăşindu-se teoria legăturii mecaniciste dintre lucruri, astfel încât să se evidenţieze responsabilitatea omului faţă de mediul înconjurător, faţă de întregul cosmos zidit de Dumnezeu.
Familia, şcoala şi Biserica, trebuie sa formeze o unitate spirituală pătrunsă de prezenţa vie, susţinătoare şi sfinţitoare a Sfântului Duh, care să garanteze formarea conştiinţei intime şi responsabile a frăţietăţii şi comuniunii reciproce a persoanelor, în care fiecare dă celuilalt iubirea şi ascultarea, care te fac să fii cu adevărat om, biruind egoismul cu legea supremei iubiri.
Pr. George Mariuţa, Masterand – Facultatea de Teologie – Iaşi
“CO” nr. 02. 2001
