Ierodiaconul Savatie: Blagosloveşte, părinte.
Părintele Salafail: Domnul să te blagoslovească, părinte.
I. S.: Ce mai faci mata?
P.S.: Eu zic: Doamne, aici am păcătuit, aici să mă pedepseşti, da acolo, în viaţa veşnică, să nu mă pedepseşti şi, iaca, mă ascultă.
I.S.: Unii părinţi spun că călugărul, dacă nu are boale, nici nu-i călugăr.
P.S.: Apoi, aşa cum am spus, pedepseşte-mă, Doamne, aici, că aici am greşit.
I.S.: Da cei sănătoşi, ce să facă, să aştepte pedeapsa pe cealaltă lume? Că eu sunt cam sănătos…
P.S.: Nu! Apoi lasă, că încă n-ai ajuns în zilele mele. Auzi, părinte, eu iaca, dacă am 93 de ani, şi de 20 de ani de când nu văd. Da ce să fac? Mulţumesc Domnului de ce ne dă!
I.S: Părinte, ai avut printre rude preoţi?
P.S.: Nu ştiu, nu ţin minte.
I.S.: Da fraţi ai mata?
P.S.: Am avut numai un frate Ioan, dar a murit în vremea foametei aceea, care era în ‘46.
I.S.: Era credincios?
P.S.: Ei, nu mai era, trăia aici, la Chişinău. Era bun la inimă, dar nu prea ştia la legea lui Dumnezeu.
I.S.: Da pe matale, de mic te-au crescut credincios părinţii?
P.S.: De la părinţi n-am luat aproape nimic. Tatăl meu era cam beţivan şi nu prea puteai să grăieşti cu dânsul. Când eram mic, nici eu nu ştiam nimic. Ce ştieam eu de legea lui Dumnezeu? Dar după ce mă dusesem la mănăstire, părinţii mei murise, am mai învăţat din cărţi, de la părinţii călugări, dar până atunci nici eu nu ştiam nimic.
I.S.: Dar cum ţi-a venit cuget să te duci la mănăstire?
P.S.: Mama mi-o spus că, când aveam 3 ani, am murit. Şi atunci, tatăl meu s-o dus la târg să cumpere de moarte. Între timp mama m-o spălat, m-o îmbrăcat, o aprins candela la cap, cum se face la mort. Mai venise câteva femei ca să pregătească pentru înmormântare. Când venise miezul nopţii, am deschis ochii şi am cerut bomboane. Tata s-o speriat, dar totuşi s-o dus la un evreu care avea o prăvălie, nu departe de casa noastră, şi o cumpărat câteva bomboane şi mi le-o adus. Eu m-am trezit şi m-am sculat sănătos. Stau eu şi mă gândesc, că atunci trebuia să mor, dar Dumnezeu o trimis pe îngerul Său şi o zis că acesta, adică eu, trebuie să moară în alt fel şi nu acum. Cred că Dumnezeu m-o păstrat pentru ca să ajung la adânci bătrâneţe şi la viaţa asta. Aşa că, după ce aproape o sutcă am fost mort, Dumnezeu m-o trezit şi am ajuns până acum. Asta o fost taina lui Dumnezeu.
I.S.: Da de atunci, după ce ai murit mata, ai fost credincios până la călugărie? Când ţi-ai adus matale aminte despre credinţă? Şi când ţi-o spus părinţii că ai fost mort? Sau ai ţinut minte că ai murit?
P.S.: Mi-o spus mama , când eram băietan.
I.S.: Da mata nu ţineai minte, nu ştiai de faptul acesta?
P.S.: Desigur că eu nu ştiam nimic, ea mi-o spus.
I.S.: Da câţi ani aveai când ţi-o spus?
P.S.: Apoi ştiu eu? Eram mare de acum, când m-am luat de vorbă cu mama, şi ea mi-o povestit istoria cu moartea mea.
I.S.: Şi matale ai gândit că aceasta este de la Dumnezeu?
P.S.: Da, am crezut că Dumnezeu o vrut să ajung la aceşti ani şi la această viaţă.
Ierodiacon Savatie Baştovoi
„CO”, nr. 2 (127), 2002
