Porunca a cincia din Decalog sună astfel: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.” (Ieşirea 20, 12). În afară de Dumnezeu, copiii trebuie să-şi iubească părinţii mai presus decât orice, să-i respecte şi să le fie recunoscători, pentru că le-au dat viaţă şi-i cresc cu multă trudă. Numai când copiii se fac mari şi ajung şi ei, la rândul lor, să aibă copii, numai atunci îşi dau seama ce înseamnă grija şi sacrificiile pe care le fac părinţii pentru copiii lor. De aceea, nu trebuie să iasă din cuvântul părinţilor lor, care le vor numai binele. Trebuie să caute a le face bucurie, sârguindu-se la carte, învăţând temeinic o meserie şi întemeind apoi o familie. Atunci vine binecuvântarea părinţilor, care întăreşte temelia caselor fiilor, cum spune înţeleptul Solomon. Când părinţii sunt bolnavi sau bătrâni, mai ales atunci copiii trebuie să-şi arate iubirea şi recunoştinţa faţă de părinţi, îngrijindu-se să nu ducă lipsă de nimic. Iar dacă ajung la ranguri sociale înalte, copiii nu trebuie să se ruşineze de părinţii lor, când aceştia sunt oameni simpli sau săraci, ci, din contra, să le dea cu atât mai multă cinste, cu cât le-au dat o bună creştere, ca să ajungă oameni de seamă.
Este cunoscut exemplul Mitropolitului Iacob Stamate, care nu se ruşina să spună că se trage din popor şi, odată, când mama sa a venit la Mitropolie, de Paşti, fiind masă mare şi boieri mulţi invitaţi, Mitropolitul a pus în fruntea mesei, în locul său de cinste, pe mama sa, o biată bătrână, îmbrăcată ţărăneşte. Pilde frumoase de cinstire a părinţilor de către copiii lor găsim foarte multe în Sfânta Scriptură, cum ar fi Iosif, copilul cel blând şi bun al lui Iacov, care a fost vândut de fraţii săi cei invidioşi. Iosif a dat cinste mare tatălui său, când acesta a venit în Egipt. Dar cea mai aleasă pildă din Sfânta Scriptură este acea a Mântuitorului până la vârsta de 30 de ani, când a trăit în Nazaret cu mama sa şi cu părintele său adoptiv Iosif, cărora “le era supus”, cum spune Sfântul Evanghelist Luca (2, 59). Iar mai târziu, fiind răstignit pe cruce, el încredinţă pe mama sa Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, ca să aibă grijă de ea.
Preot Moşin Octavian
„CO”, nr. 2 (127), 2002
