Este indiscutabila valoarea vietii fiecarui om. Si a invalidului. Si a întârziatului mintal. Si a copilului mic. Si a fatului. Dar valoarea vietii este calcata în picioare. Nu atât de paturile marginalizate ale societatii, cît de lumea personalitatlor progresiste, dezlânate moral, care fac din fapta lor lozinca ideologica pentru ceilalti si astfel, în numele “progresului”, în mod arbitrar si cu de la sine putere, îsi asuma raspunderea sa reprezinte si sa perverteasca constiinta omenirii întregi.
1. Secolul luminilor, inundat de proclamatii referitoare la valoarea vietii, a luat drept criterii referitoare la aceasta extrem de serioasa problema nu adevarul, nu necesitatea protejarii vietii, ci farsa politica si în special:
a) teama de a se ajunge la o suprapopulare (si astfel au acceptat avortul ca mijloc de limitare a nasterilor);
b) drepturile individului (absolutizând argumentul fals si nestiintific – drepturile însarcinatei).
Astfel, în unele tari într-un procent limitat (din cauza conceptiei în afara casatoriei, sau pâna în luna a treia) si în alte tari într-un procent nelimitat a fost acceptat avortul. In aceste tari, procentul avorturilor depaseste 60 la suta din conceptii. Si în Grecia procentul avorturilor este ridicat. Este considerata tara a batrânilor. Nationalitatea greaca se împutineaza si se stinge.
La întrebarea “De ce, dupa atâtea observatii stiintifice, mai sunt foarte multi oameni care nu considera întreruperea de sarcina ucidere?” iata ce ne raspunde dl A.M., aparatorul drepturilor femeii de a face avorturi ori de câte ori vrea: “Avortul nu mai este o crima, deoarece nu lezeaza sentimentele morale ale societatii, din moment ce este facut de un numar atât de mare de femei”. Acest duh constituie întoarcerea la epoca de barbarie, când se permitea ca unii copii bolnavi sa fie aruncati…
Comentând aceasta situatie inacceptabila, J. Lejeune scrie: “Merita sa luam aminte, ca pentru adeptii liberei întreruperi a sarcinii, scara valorilor se rastoarna. Mai presus de orice ei pun libertatea si sanatatea. Este amenintata sanatatea morala a mamei si a familiei? Atunci se hotarasc sa fie ucis fatul! Este amenintata sanatatea trupeasca a fatului însusi? Atunci ucid fatul! Lasa deoparte proclamatiile internationale, potrivit carora valoarea suprema este viata. Pentru pro-avortionisti mai presus de orice este sanatatea si sentimentul lor bolnavicios.
Faptul ca sarcina nu este înca persoana, nu înseamna ca poate fi redusa la un lucru si devine obiect de proprietate, de vânzare sau de înmagazinare. Nici nu înseamna ca femeia însarcinata poate sa dispuna liber de fat, cum poate sa dispuna de oricare alta parte a corpului ei. Fatul nu este un obiect sau o simpla parte a corpului feminin, ci gena cu viata în evolutie, întrepatrunsa cu viata însarcinatei. Aceasta particularitate minunata si deosebita a fatului, care nu este, dar devine viata omeneasca si exista ca persoana în devenire, nu poate nimeni sa o nege. De aceea, fatul este si trebuie sa fie protejat de dreptul civil ca ceva deosebit. Protejarea speciala a fatului prin lege este astazi o necesitate imperioasa, dupa progresele revolutionare care au avut loc în domeniul geneticii si biologiei si a întrebuintarii fatului viu sau mort pentru cercetari stiintifice.
Problemele care s-au creat, de altfel, prin conceptia artificiala, banca de sperma si nasterea de monstri, justifica protejarea legala speciala.
Posibilitatea folosirii a fatului pentru diagnostice în scopuri terapeutice si de cercetare si cercetarile biologice contemporane, referitoare la crearea vietii omenesti, a reproducerii clinice, a influentarii codului genetic, pun problema caracterului juridic pe o noua baza, care nu permite simplificari. Cât de necesar este astazi sa se faca cunoscut dreptul femeii asupra avortului, tot atât de imperios se impune sa fie protejata specificitatea vietii omenesti si singularitatea persoanei omenesti.
Caracteristica fatului este o problema mult mai complicata decât se pare. Si totusi, votarea legii pentru întreruperea terapeutica a sarcinii a avut loc. Deoarece deputatii s-au bazat fie pe proclamatiile exaltate ale miscarilor feministe, fie pe simplificarile care sustin ca fatul nu are viata autonoma, ci este parte a trupului femeii. Nu s-au ostenit sa vada ca problema este mai complicata si ca fatul trebuie protejat de lege.
Este cu adevarat o contradictie nebuneasca: aceiasi oameni care lupta energic pentru drepturile omului, pe de alta parte strivesc cel mai elementar drept al celei mai nevinovate si lipsite de aparare fiinte omenesti. Este pur si simplu demential, în numele omeniei si al dreptului la viata sa fie abolita pedeapsa cu moartea si, în acelasi timp, sa fie legiferat avortul!
Este nebunesc sa ne para rau, pe de o parte, de moartea unui criminal de drept comun, si, pe de alta parte, sa nu ne pese în nici un fel de moartea unui copil, care nu s-a nascut înca, pentru ca nu avem înca legaturi sentimentale directe cu el. Diferenta este pur emotionala. Simtim repulsie fata de o mama care îsi arunca la cos copilul imediat ce 1-a nascut, si ducem flori alteia care avorteaza si arunca copilul în atmosfera cuviincioasa a clinicilor moderne”.
Adeptii legiferarii avorturilor se sprijina pe considerentul ca o astfel de lege rezolva o serie de probleme foarte mari.
Sa nu uitam, însa, ca cu aceeasi logica i-a întâmpinat raposatul Hitler pe acei care creau probleme. Aceasta a tinut neaparat sa accentueze Cardinalul Vîsinski, în cuvântul sau catre studentii din Varsovia: “Suntem ciocli pentru ca am permis sa se aprinda în tara noastra înfricosatoarele crematorii. În zilele noastre, în unul din spitalele din Polonia exista un cuptor crematoriu, unde sunt arse corpurile copiilor care nu au apucat sa se nasca… Nu avem dreptul sa anatemizam pe cuceritorii care au deschis în trecut cuptoarele crematoriilor în Polonia (Auswitz), daca si noi facem astazi acelasi lucru. Sa încetam avorbi despre miile de crime omenesti ale dusmanilor, când numarul celor omorâti în ultimii ani depaseste cu mult numarul victimelor din lagarele de concentrare”.
Nu ne aminteste de practica hitlerista faptul ca în Germania si Franta sunt platite femeile sa accepte avortul prin cezariana, pentru a se folosi fatul viu pentru experiente si pentru prepararea cosmeticelor? Este înfricosatoare aceasta ultima limita a ferocitatii, sa conceapa cineva ca au loc avorturi ca sa fie folositi copiii pentru experiente si preparate de cosmetice!
Într-o clinica de ginecologie din America, se interneaza o femeie. În câteva clipe naste un copil prematur de numai 22 saptamâni (5 luni). Mama aceasta doreste ca copilul ei sa traiasca! întreg spitalul este în picioare sa mentina în viata nascutul prematur. Medici recunoscuti muncesc fara încetare si se aloca sume imense de bani. În aceeasi zi, la aceeasi ora, într-o alta camera a aceleiasi clinici, o alta femeie face avort, pentru ca nu mai doreste un alt copil. Iar medicii îi spun ca fatul de 4 luni nu este om, ci o bucata de carne din corpul mamei! Ce este acel ceva, care într-un salon face ca fatul sa fie om determinat si cu viata, iar în altul o bucata de carne? Raspunsul este simplu: opinia subiectiva a medicului si a mamei. Mai rau este ca aprecierea aceasta personala este rod nu al ignorantei, ci al unei ipocrizii sociale voite.
Caracterizând oroarea acestei ipocrizii sociale, presedintele S.U.A., Ronald Reagan, a spus unui medic, partizan al avorturilor, care se facea ca continua cu constiinta curata provocarea de avorturi, nefiind convins daca copilul nenascut are sau nu viata: “Când nu stii sigur, doctore, daca un om traieste sau este mort, este de datoria ta sa nu eliberezi niciodata certificat de deces”.
Cum se explica în zilele noastre ca medicii îsi dau cu usurinta consimtamântul si omoara nevinovatele trupuri ale copiilor care nu au mai apucat sa se nasca? Raspunsul se afla în cuvintele profetice ale unui cunoscut jurist italian, Rafael Ballestrini, care înainte cu aproape 100 de ani scria: “Cea din urma dovada ca un popor a ajuns la cel din urma semn al decaderii morale, va fi perioada în care avortul va fi considerat ceva tolerat social si obisnuit”.
Avorturile nu constituie, însa, numai dovada decaderii morale, a declinului, ci si consecintele lor sunt mari si grave:
a) asupra mamei – procent mare de mortalitate (prin perforarea uterului, septicemie etc.).
– important proces de îmbolnavire (flegmoni, tromboflebite etc.)
– reducerea fertilitatii.
b) asupra celorlalti copii care se nasc ulterior: procentul de copii nascuti morti sau prematur este dublu la femeile care au avorturi. Creste procentul copiilor cu probleme.
c) asupra familiei – sanatatea psihica, în special a femeii, se zdruncina; constiinta morala a sotilor se estompeaza, femeia îsi pierde demnitatea, devine obiect de exploatare pentru barbat si armonia conjugala se pierde.
d) asupra adolescentilor – comportamentul sexual iresponsabil se raspândeste; creste procentul de mame necasatorite.
e) asupra natiunii – se creeaza probleme demografice serioase.
Cel mai grav dintre toate este faptul ca avortul niciodata nu este tolerat de constiinta nici chiar a celui mai mare om amoral. De aceea, constiinta creeaza serioase probleme psihologice femeilor cu avorturi, ecoul acestor probleme ajungând numai în scaunul marturisirii. În alte cazuri, femeia este determinata la o tragica ipocrizie sociala si cinism.
Demne de o deosebita atentie sunt gândurile medicului Phiplipp Ney, profesor la facultatea de medicina din Otago, Noua Zeelanda, publicate si în ziarul Ethnos din 14.06.1986, pag. 38. Profesorul Ney scrie: “Toti cei care se ocupa cu profesiunea de medic cunosc ca exista puteri ce se întorc împotriva vietii. Aceste puteri si-au propus sa combata si sa neutralizeze viata. Una dintre acestea, cea mai recenta, si poate cea mai mare, este problema avorturilor în masa. Avorturile au reusit sa para niste acte usoare, nedureroase si folositoare, în realitate, însa, este vorba de cea mai tragica greseala în care a cazut vreodata omenirea.
În America de Nord, un sfert din embrioni sunt ucisi înainte de a se naste. În ultimii 10 ani au fost ucisi 370 milioane de prunci nenascuti de catre medici care sustin ca prin aceasta si-au facut datoria profesionala, în ciuda faptului ca juramântul medical, în forma lui originala, interzice medicului sa provoace avortul.
Când vechii izraeliti erau amenintati de asirieni, încercau sa ignore problema reala si ca sa se puna în siguranta, au încheiat un acord cu Egiptul. Atunci profetul Isaia le-a spus cu curaj: “încheiati un pact cu moartea, dar acest pact nu va va proteja: “Amenintarea, oricare ar fi ea, nu dispare prin aceea ca încetam sa credem ca exista. Astazi, precum vechii izraeliti, încercam si noi sa încheiem pacte ca sa protejam comoditatile noastre. Dar statisticile au început deja sa arate ca aceste acorduri nici nu ne favorizeaza, nici nu ne convin, Avortul nu a rezolvat nici o problema personala sau sociala. Din contra, toate aceste probleme s-au înrautatit. Violurile, sinuciderile, maltratarea sotilor, a copiilor, divorturile – toate cresc continuu si constant.
În tarile cu natalitate scazuta, nimic nu pare în masura sa schimbe indolenta cuplurilor de a aduce copii pe lume, nici legislatia, nici ajutoarele materiale, nici privilegiile acordate familiilor cu multi copii. Mecanismul conservarii genului uman este continuu subminat, si este probabil ca acestei subminari sa nu-i putem pune niciodata capat. Asa cum a profetit si Isaia, complicitatea noastra la omor nu ne va scapa de la pieire.
Specia umana este sustinuta si se conserva gratie a trei factori care sunt profund înradacinati în fiecare din noi. Acesti factori sunt: speranta, instinctul sexual si sistemul reciproc de supraveghere si îngrijire a copiilor de catre parinti si a parintilor de catre copii. Daca fortele potrivnice vietii vor putea sa distruga acesti factori, atunci omenirea va fi amenintata cu disparitia. Va fi distrusa de chiar fortele aliate.
În om exista înnascuta speranta pentru o viata mai buna. Fara aceasta speranta omenirea nu ar fi avut viitor. Si cea mai importanta sursa de speranta sunt copiii. Dobândirea copiilor îl determina pe om la descoperirea unor mijloace de îmbunatatire a calitatii vietii. Astfel, copiii constituie cel mai important stimulent în progresul neamului omenesc. Fara copii lumea noastra va fi din ce în ce mai pesimista; va fi din ce în ce mai sinucigasa. De aceea si puterile potrivnice vietii cauta sa stinga speranta, subestimând sau distrugând copiii.
Cel de-al doilea factor, instinctul sexual este cel mai puternic stimulent psihologic si fiziologic care a fost dat omului. Acesta 1-a ajutat în conservarea si perpetuarea genului uman, depasind orice alta pornire sau dorinta launtrica. Fortele potrivnice vietii nu au reusit sa-i distruga, au reusit însa sa-i perverteasca.
Odata cu facila disponibilitate a anticonceptionalelor, obiectul si scopul sexului a devenit orgasmul. Acest lucru îl urmaresc cei mai multi, atingerea maximei placeri. Si îl urmaresc mai mult decât a avea copii. Odinioara copiii constituiau cea mai mare fericire a unui cuplu. Astazi ei se întâmpla sa constituie o jena si o piedica în cautarea satisfactiei sexuale. De aceea, atunci când în urma unei astfel de relatii rezulta o sarcina, o întrerup pentru a se debarasa de aceasta jena”.
Meletios Kalamaras, Mitropolit de Nicopole
„CO”, nr. 6,2002
