Iata iubitilor mei fii si frati ca, cu darul si ajutorul lui Dumnezeu, prin rugaciunile parintelui nostru, si pentru multa rabdarea, îndelunga asteptarea, supunerea si ascultarea, osârdia si dragostea si râvna voastra cea dupa Dumnezeu, si lepadarea cea din tot sufletul de lume si de toate ale ei, v-ati învrednicit a va îmbraca în sfântul si îngerescul [chip] si în ceata calugarilor a fi numarati, si cu armele Cerescului împarat a va întrarma. Deci acum sa nu gânditi ca pâna aicea, la aceasta vreme, ati avut trebuinta de rabdare, de supunere, de ascultare, de trezvie si de toate celelalte fapte bune câte trebuie catre mântuirea sufletului vostru, iar de acum înainte, dupa ce v-ati îmbracat în chipul calugaresc, nu mai aveti trebuinta de nici una dintre acestea, parându-va ca si cum destul ar fi în locul tuturor acestora numai purtarea hainelor celor negre, a rasei, zic, si a mantiei si a celorlalte. Nici pâna aicea sa se opreasca cele ale osârdiei si sârguintei voastre, ci vi se cade sa adaugati osârdie peste osârdie si nevointa peste nevointa, si rabdare peste rabdare, si smerenie peste smerenie, si ascultare peste ascultare pâna veti face si pe omul cel dinlauntru calugar, ca nu putina nevointa trebuie pâna a-1 face. Pentru aceasta va rog, fratilor, fiindca acum ati intrat în stadiul nevointei pustniciei si v-ati apropiat a sluji lui Hristos si a va griji de mântuirea sufletelor voastre, sârguiti-va cu tot sufletul vostru la toate faptele cele bune, iar mai vârtos la supunere si la ascultare, ca cele ce sunt temelii si radacini, si ca sa zic asa, ca o muma tuturor celorlalte fapte bune. Ca dinte-însele se naste smerenia, socoteala cea dreapta, umilinta si rabdarea, dintru care se nasc toate celelalte fapte hune. Însa atunci se face, dupa cum am zis mai sus, ascultarea muma celorlalte bunatati, când se savârseste dupa voia lui Dumnezeu si dupa învataturile Sfintilor Parinti. Si care este ascultarea cea dupa voia lui Dumnezeu si dupa învataturile Sfintilor Parinti? Oare numai asa prost, dobitoceste si fara de nici o bagare de seama, si care cu toate vorbele cele desarte si necuvioase se savârseste? Oare cea cu marire desarta si spre slava oamenilor facuta? Nu, nicidecum. Ci care se savârseste cu tacere, cu luare aminte, cu socoteala. Nu oamenilor, ci singur lui Dumnezeu slujeste cu smerenie [cel ce asculta], socotindu-se pe sine nevrednic de petrecerea cea împreuna cu îngerii lui Dumnezeu, cu credinta neîndoita catre povatuitorul vostru, ca cele poruncite de la dânsul, de la Dumnezeu sunt poruncite, înca aceasta zicând-o eu, sa nu socotiti ca [o spun] vrând sa mai întaresc vreo stapânire sau cinste, sau sunt iubitor de a mi se supune cineva mie. Nu, stie Dumnezeu [ca nu] sunt vrednic de unele [ca acestea], nici (precum stiti) am [poftit?] eu aceasta proiestosie, ci asa hotarasc toti Sfintii Parinti ca trebuie sa fie ascultatorul cel adevarat.
Aceasta este, dupa cât am putut în scurt a arata, ascultarea cea dupa voia lui Dumnezeu si dupa învataturile Sfintilor Parinti, si daca într-acest chip se va savârsi, atunci este nascatoare de toate faptele bune. Deci la aceasta sa va siliti si voi, fratilor si fiilor mei iubiti, si pe aceasta cu dragoste sa o îmbratisati si cu toata osârdia sa o savârsiti, supunându-va nu numai mic, duhovnicului vostru parinte, si ascultându-ma, ci si pe ceilalti duhovnici si rânduitori întru toate cele dupa voia lui Dumnezeu si a nevredniciei mele.
Si pe lânga aceasta va trebuie înca a avea întru pomenire de-a pururea ziua în care ati intrat pe poarta manastirii venind la calugarie, în ce fel va aliati atunci, ca erati ca niste straini si fara de toata îndrazneala. Ca aceasta foarte ajuta la pazirea de toata îndrazneala.
Sa aveti întru pomenire de-a pururea înca si fagaduintele acestea ce astazi înaintea sfântului altar ati dat lui Dumnezeu, fiind de fata toti îngerii sai si Sfintii Parinti si cum ca aveti pentru toate acestea a fi întrebati la înfricosatul Divan al lui si grea seama a da pentru dânsele, daca nu le veti împlini si cu lucrul, avându-le întru pomenire nesterse pe acestea.
Nici statornicia sa n-o uitati, ca precum pomul mutându-se si sadindu-se adeseori, nu poate face roada, asa si calugarul ce umbla din loc în loc nu poate savârsi nici o fapta buna. Sa petreceti dupa cum zice Apostolul, ca fiecare unde este chemat, acolo sa si ramâna. Si voi unde v-a chemat Dumnezeu si v-ati fagaduit pâna la suflarea cea mai de pe urma a voastra, ca „cel ce va rabda pâna în sfârsit, acela se va mântui” – a zis Domnul -, nu cel ce pâna la o vreme, acela se va mântui.
Dragoste sa aveti catre toti fratii de obste si catre nevrednicia mea, ca cel ce petrece în dragoste, întru Dumnezeu petrece. La rugaciune si la paza bisericii sa va sârguiti, si la citirea Dumnezeiestilor Scripturi, care lumineaza mintea si pe suflet îl hraneste, si ca pe un pamânt spre aducerea de roada a faptelor bune îl porneste.
De a osândi pe aproapele înca sa va feriti, ca sa scapati de osânda cea în Evanghelie pusa: „Nu osânditi, ca sa nu fiti osânditi”. Asa ma rog, fiii mei preaiubiti, siliti-va la toate acestea si savârsindu-le pe toate, atunci Dumnezeu va va lumina mintea spre a cunoaste si pe celelalte ce va mai lipsesc, pe care sa va învredniceasca milostivul Dumnezeu, pe toate ca pe una savârsindu-le si ajungând la masura barbatului celui dupa masura vârstei lui Hristos, sa va învredniciti precum acum de chipul îngeresc, asa dupa ducerea din viata aceasta de acum si de starea cea împreuna cu dânsii. Pe aceasta sa dea Dumnezeu ca toti sa o dobândim, cu darul si mila Domnului nostru Iisus Hristos, prin rugaciunile Preacuratei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria si ale tuturor sfintilor (si ale parintelui nostru), ca Lui I se cade slava, cinstea si stapânirea împreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
