Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit în închisorile regimului comunist, numit de Nicolae Steinhardt “Sfântul închisorilor”. S-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, judeţul Bălţi, în Basarabia – decedat la 18 februarie 1952 închisoarea Târgu Ocna. În anul 1941, era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofi e din Iași și totodată conducător al unui grup al Frăţiilor de Cruce.
În urma eșecului rebeliunii legionare a fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând că acesta este “unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul legionar al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi și studenţi să se înscrie în Frăţiile de Cruce. Astfel, și-a săvârșit sentinţa la închisorile de la Aiud (1941-1944), Pitești (1944-1949) și Târgu Ocna (1949- 1952), unde a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei, regimul dur al detenţiei, torturile și bolile contactate aici întărindu-l duhovnicește. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserici.
În 1949 este dus la sanatoriulînchisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană. V. Gafencu face parte dintr-un grup ce împărtășea aceeași orientare spirituală, alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea și mulţi alţii. Unul dintre bolnavii ce-l iubeau și-l admirau, Victor Leonida -Stratan, obţinuse printr-o intervenţie specială, de la familie, un pachet cu streptomicină. Valeriu le-a primit și a doua zi l-a înștiinţat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că și acesta se afl a într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viaţă a fost astfel salvată. La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferinţă să-i procure o lumânare, o cruciuliţă și o cămașă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: “Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiaţi prieteni. Fă tu în așa fel încât să vină pe rând la mine, în liniște.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00- 15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufl etul și ia-mi libertatea caremi robește sufl etul”, după care a trecut la cele veșnice.
Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, la data de 11 noiembrie, slujitorii și creștinii din raionul Drochia au avut prilejul de a asista la o întâlnire de sufl et cu titlul „Jertfa mucenicească în Ortodoxie: Valeriu Gafencu – un sfânt al închisorilor comuniste”, avându-l ca invitat de onoare pe Părintele Arhimandrit Amfi lohie (Brânză) – Stareţul Mănăstirii „Diaconești” din România. Alături de Părintele Amfi lohie, au mai vorbit Părintele Vasile Ciobanu, Parohul Bisericii din s. Costești, r. Ialoveni și Părintele Severian Gheras, Parohul Bisericii „Sf. Ioan de Kronștadt” din Chișinău. Aceasta este practic una dintre cele mai importante conferinţe ortodoxe din Moldova, organizate în ultimul timp, având în vedere subiectele abordate și anume viaţa creștină și preţul sângelui martiric, omul și îndumnezeirea sa, inima curată și puterea smereniei, prigoana și răbdarea pentru Hristos și trăirea acestor stări de către Valeriu Gafencu.
Nu s-a trecut cu vederea nici mesajul sfi nţilor mucenici și cuvioși, ca exemple de educaţie pentru tânăra generaţie, prezentat de către Părintele Vasile Ciobanu. Conferinţa s-a încheiat cu lansarea de carte „Valeriu Gafencu – sfântul închisorilor” și cu un mesaj de adâncă recunoștinţă a Părintelui Protopop Pavel Vuluţa către cei prezenţi, în special către Arhimandritul Amfi lohie, pentru profunzimea și originalitatea discursului său.
