Suntem o ţară mică, însă cu tradiţii creștinești milenare. Sute de biserici, circa 40 de mănăstiri, în care peste 90% din populaţie își găsesc liniștea și credinţa, speranţa și iubirea. În satul nostru, Izvoare, Fălești avem evenimente deosebite în ultimii zece ani. Zece ani de la sfi nţire bisericii nou construite în centrul satului. Aproape zece ani, de la statutului de mănăstire (schit) a bisericii vechi cu hramul ”Sf. Mucenic Dumitru”. Aceste două instituţii sfi nte au schimbat radical viaţa oamenilor, aspectul satului și raionului. Stareţul Zosima și preotul-paroh Alexandru Stratan, prin predicile lor convingătoare, frumoase, și atât de aproape sufl etelor noastre au întors multă lume de la ateismul comunist sovietic la credinţa strămoșească. Anual organizăm pelerinaje pe la mănăstirile din ţară și nu numai. Câţiva ani în urmă o grupă de 40 de enoriași am fost la Kiev la multe mănăstiri: Lavra Pecerska, Pokrov, Kitaev, Arhanghelul Mihail ș.a. Anul acesta, am vizitat șase mănăstiri din Moldova, de o rară frumuseţe situate în locuri pitorești nemaiîntâlnite în ţările mai mari. Chiar le mulţumim călugărilor și măicuţelor că se roagă permanent pentru sănătatea noastră, pentru pace între oameni, pentru mântuirea noastră. Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa zicea: ”Ca popor creștin de două mii de ani de când suntem noi, am avut toată administraţia noastră și toată tradiţia noastră sfântă. Să ţinem cu tărie la credinţa ortodoxă…Aţi văzut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost călugăriţă. Lângă mormântul lui Mircea cel Bătrân, care a întemeiat mănăstirea Cozia, veţi găsi o lespede de piatră pe care scrie: ”Aici odihnește monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul”. Ai auzit? El domn peste trei principate și mama lui călugăriţă! Apoi și Ștefan cel Mare. Dacă mergeţi la mănăstirea Probota, făcută de Petru Rareș, unde este și îngropat, veţi vedea lângă dânsul scris: ”Aici odihnește roaba lui Dumnezeu, mama sa”. Tot așa și în zilele noastre.
Am vizitat cea mai de nord mănăstire Călărășăuca. Monahia Eufrosinia ne-a primit cu mult drag și bucurie, ne-a creat condiţii extraordinare. Toţi pelerinii au fost foarte mulţumiţi. Și încă una, Am observat că toate măicuţele muncesc mult, în afara de rugăciuni. Cresc vite, păsări, au o prisacă mare, am fost serviţi cu miere de albine. Continuă dezvoltarea mănăstirii prin construcţia noilor clădiri și restaurarea celor vechi, amenajarea teritoriului, fl orării. Curat că e o satisfacţie să te odihnești și să te rogi lui Dumnezeu pentru sănătatea lor și a noastră. Impresionaţi, am rămas și de vizita la mănăstirea Saharna. Aici mai greu a fost cu cazarea din cauza că era extraordinar de multă lume, circa 500 de mașini; peste 1000 de pelerini. Miezonoptica a fost săvârșită sub cerul liber. Pentru prima dată am observat câţi de muţi suferinzi sunt pe lume, care speră la vindecare prin rugăciune. Ca la Saharna puţine locuri atât de pitorești mai găsim în Moldova. Râuleţul, tot Saharna se numește, străbate printr-un defi leu complexul monastic și formează 22 de cascade. Paraclisul de pe stâncă cu urma Maicii Domnului atrage pe toţi pelerinii, de la mic la mare. Ajungând la o vârstă de 70 de ani, îmi venea greu să mă cobor sute de trepte, mai ales noaptea, dar Dumnezeu m-a ajutat. Și la izvorul tămăduitor m-am simţit bine și toţi s-au scăldat pentru alinarea durerilor și tămăduirea trupului. Parohul nostru ne-a încurajat pe toţi, citindu-ne o rugăciune specială.
La Ţipova am ajuns cu greu, drumurile nu-s prea bune. Eram obosiţi. Și când am intrat în biserica de sus, nu ne-a prea impresionat. O bisericuţă ca și a noastră. Dar când am coborât sub stânca Nistrului am rămas înmărmuriţi. Cum au putut strămoșii noștri să facă așa ceva? Prin câte greutăţi au trecut? Se zice că în toată Europa nu există așa ceva. Legenda spune că aici a murit personajul mitologic Orfeu. Și tot aici s-ar fi cununat Ștefan cel Mare cu preafrumoasa Maria Voichiţa. Mănăstirea săpată în piatră, cu strană, cu altare. Este construită din nivele cu chilii, cu ospătărie, și principalul că e pe malul Nistrului. N-am văzut așa ceva în viaţa mea! Fiind în treacăt de la mănăstirea Cosăuţi, am vizitat și monumentul ”Lumânarea recunoștinţei” din Soroca. Urcând 647 de scări devii mai optimist că și în zilele noastre se face câte ceva. Călugărul Teodor, care stăpânește această clădire, ne-a spus că pe viitor acolo va fi un complex monastic modern cu toate condiţiile pentru pelerini și toţi credincioșii. Este o priveliște minunată. Am rămas mulţumiţi toţi de minunile și puterea lui Dumnezeu și ne-am convins încă o dată să respectăm credinţa întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică care este trupul Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Căci se spune: ”Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduiește că Iisus este Hristosul? Acesta este Antihristul, cel care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul” (1 In 2, 22).
Vasile Rotaru, s. Izvoare, Fălești
