Recent am făcut cunoştinţă cu o tânără profesoară de limba engleză, Nadejda Gancesco, originară din Transnistria. De câtva timp Nadejda s-a angajat într-o şcoală particulară din Moscova, care se bazează pe principiile pedagogiei ortodoxe. În cadrul unui dialog, tânăra profesoară ne-a relatat mai multe detalii despre această instituţie de învăţământ. Sperăm, informaţia să fie utilă celor interesaţi de instruirea religioasă a copiilor.
– Nadejda, ştii probabil că şi la Chişinău se discută de mult timp despre predarea religiei în şcoală, dar nu s-a ajuns până la ideea creării unor şcoli particulare, bazate pe principiile pedagogiei ortodoxe . Ne-ar interesa cum este organizat procesul de instruire într-o asemenea instituţie.
– Pot să spun că este analogic celui dintr-o şcoală medie obişnuită, dar se adaogă specificul ortodox. Copiii frecventează biserica, studiază religia. Pe lângă şcoală mai activează o grădiniţă, unde copiii învaţă rugăciuni, istorii din Sfintele Scripturi. Profesorii tind să combine atitudinea binevoitoare, afectuoasă cu severitatea şi exigenţa faţă de copii. In timpul vacanţelor copiii, împreună cu profesorii, fac pelerinaje la mănăstirile din Rusia, Ucraina. Şcoala are mănăstirea sa – aşa îi spunem noi – o mănăstire, unde pleacă mai des. Acolo se odihnesc în timpul verii într-o tabără. Copiii nu sunt impuşi, dar majoritatea preferă să facă această practica de vară la mănăstire.
– Profesorii sunt selectaţi în mod special?
– Da, ei sunt angajaţi în urma unei convorbiri cu directorul şcolii. Principala cerinţă faţă de aceştia, pe lângă posedarea calităţilor profesionale, e să fie creştini şi să aibă o trăire duhovnicească, să poată fi un exemplu şi pentru elevi în acest sens.
– Care sunt relaţiile dintre profesori şi elevi în
şcoala voastră?
– La noi fiecare clasă este ca o familie, unde învăţătorul ţine locul părintelui. El participă la aceleaşi jocuri împreună cu elevii, se află permanent în mediul lor, poate răspunde la întrebările care apar, le poate alina durerile. Copiii pot să se apropie şi să-i vorbească deschis. Nu există acea barieră, obişnuită în şcolile noastre, între maturi şi copiii. Se evită metoda autoritară în relaţii. Profesorii încearcă să câştige autoritate în faţa copiilor prin echitate, respect faţă de personalitatea lor şi, desigur, exigenţă.
– Dar profesorii între ei reuşesc să păstreze o atmosferă de prietenie, colegialitate? Care sunt relaţiile dintre corpul didactic şi conducerea şcolii?
– Dacă pornim de la principiul că suntem creştini şi fiecare om poate greşi, atunci evident relaţiile în colectiv vor fi sănătoase. Apar diferite situaţii, desigur. Dar există un dialog între noi, aceasta-i principalul. Colectivul este foarte bun. Dacă cineva întâmpină anumite dificultăţi, tot colectivul îşi propune ajutorul, toţi se roagă pentru coleg.
– Care este orarul unei zile în şcoala voastră?
– Lecţiile încep la ora 8.30. Copiii sunt aduşi la şcoală cu un autobuz special. Apoi, în paraclisul şcolii, are loc rugăciunea de dimineaţă. Şcoala n-are încă o bi-serică, dar sperăm că degrabă se va construi. Paraclisul este o sală cu icoane, adaptată necesităţilor. Acolo au loc tedeumurile şi mărturisirea.
– Cât de des are loc mărturisirea copiilor?
– Atunci când se decide ca elevii şcolii trebuie să se împărtăşească cu Sfintele Taine. În post – de două ori şi în afară de aceasta, aproximativ o dată pe lună. Mai apoi, după rugăciunea de dimineaţă, directorul îi felicită pe cei omagiaţi cu ziua de naştere sau cu ziua îngerului, după aceasta anunţă planul de lucru pentru toată ziua. Orele de asemenea încep şi se sfârşesc cu o rugăciune. Copiii iau masa de 3 ori pe zi. Cine doreşte, poate rămâne şi la cină. În timpul prânzului directorul citeşte din vieţile sfinţilor, sau alte învăţături.
– Asta-i o regulă, să citească la masă anume directorul şcolii?
– Mai citesc şi alţi profesori, elevi, dar de cele mai dese ori totuşi… directorul. Nu ştiu de ce se întâmplă… Probabil, fiindcă e capul familiei! Dacă ne referim la specificul şcolii, desigur că aici se studiază Biblia. Copiii învaţă Sfânta Scriptură din clasa 1 până în a 11- a. În afară de lecţiile obişnuite, copiii mai învaţă a lucra cu lutul, cu ceramica, a împleti din lozie. În special băieţii. Fetele croşetează, brodează cu mărgele.
– Care sunt cerinţele faţă de ţinuta elevilor?
– Copiii se îmbarcă decent. Fetele nu au voie să se machieze şi să poarte pantaloni. Cam astea ar fi cerinţele,
– Această şcoală o frecventează numai copiii părinţilor ortodocşi? Ce interes au părinţii să-şi dea copiii la o asemenea instituţie particulară, unde instruirea este cu plată?
– La noi vin mulţi copii, părinţii cărora nici nu sunt creştini. Dar ei vor să-şi protejeze odraslele de viciile sociale – alcoolism, droguri, desfrâu. E ştiut faptul că în multe şcoli se vând droguri, copiii fumează. Elevii noştri, însă, sunt educaţi astfel, încât ei consideră aceasta un păcat. Într-o şcoală ortodoxă, în afară de rolul învăţătorului se simte influenţa Harului Duhului Sfânt. Singur învăţătorul şi însuşi omul nu poate face nimic fără ajutorul Domnului. Toate cele bune. care au loc în şcoală, se întâmplă, cred, graţie faptului că ea este ocrotită de acoperământul Domnului prin rugăciunile elevilor, ale profesorilor şi ale duhovnicilor noştri.
Cor. CO
