Mormonismul

Această religie se bucură acum de statut legal în Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, având misiuni programate să-şi ducă lucrările. In luna februarie 1991, autorităţi de înalt rang mormone au efectuat vizite exploratorii în România, Bulgaria şi Moldova, oferind ajutoare orfanilor.

De asemenea, rapoarte independente din CSI spun că în St. Petersburg şi Tallinn (Estonia), reprezentanţi ai mormonismului au ţinut, în ciuda lipsei unei recunoaşteri legale, lecturi publice pe subiecte ca “Restaurarea” (e vorba de doctrina unui “creştinism restaurat”, pe care a lansat-o fondatorul mişcării, Joseph Smith, care în urma unei pretinse revelaţii a ajuns la concluzia că prezentul creştinism nu este cel adevărat), în săli închiriate.

Se afirmă că Biserica Mormonă a câştigat în St. Petersburg în jur de 50 de convertiţi. Se menţionează de asemenea, că misionarii mormoni din Austria se află la treabă în taberele refugiaţilor din ţările fostului bloc răsăritean, distribuind printre noii veniţi copii gratuite în limba rusă ale Cărţii lui Mormon (noua revelaţie a Îngerului Moroni, care, în teologia sectei, surclasează autoritatea Bibliei).

“BISERICA LUI ISUS HRISTOS A SFINŢILOR DIN ULTIMELE ZILE”, în mod normal cunoscută sub numele de “Biserica Mormonă”, număra în zilele noastre mai mult de 4,2 milioane de membri, sprijină mai bine de 29.000 de misionari peste hotare, iar, conform numărului din martie 1976 al revistei “Utah Holiday”, are un venit brut de peste 3 milioane de dolari pe zi.

Mormonii sunt zeloşi, bine organizaţi şi chiar sinceri în propagarea religiei lor, despre care ei susţin că este o credinţă creştină, chiar singura credinţă creştină autentica a vremurilor noastre. Mormonii afirmă că adevăra-tul Creştinism a dispărut de pe pământ când, în 1820, Joseph Smith Jr., fondatorul Mormonismului şi principalul profet al organizaţiei, a fost ales de către Dumnezeu pentru a restaura istorica religie creştină. “Profetul” Smith a descris întâlnirea sa cu Dumnezeu în următorii termeni, care dezvăluie limpede atitudinea mormonă faţa de toţi ne-mormonii pe care, cu dispreţ, îi numesc neamuri.

“Când lumina s-a aşezat asupra mea, am văzut două personaje a căror strălucire şi glorie sfida orice descriere şi care se aflau deasupra mea, în aer. Unul dintre aceştia mi-a vorbit, chemându-mă pe nume şi a spus, arătând către celalalt: Acesta este Fiul Meu preaiubit, ascultă-l! Motivul meu, pentru care îl căutam pe Domnul, era de a afla care dintre toate sectele era cea bună, ca eu să ştiu şi să mă alătur ei. Imediat ce mi-am revenit în fire, încât să pot vorbi, am întrebat personajele în lumină, care stăteau deasupra mea, care dintre toate sectele era cea bună (la acea vreme nu-mi dădusem seama că toate erau greşite) şi la care să mă alătur. Mi s-a răspuns ca nu trebuie să mă alătur niciuneia, fiindcă toate erau greşite, şi personajul care mi se adresa a spus “că toate crezurile lor erau o urâciune în ochii lui; că toţi acei învăţători erau corupţi, că se apropie de mine cu buzele lor, dar inimile lor sunt departe de mine; ei învaţă ca o doctrină poruncile oamenilor, având o forma de evlavie, însă tăgăduindu-i puterea”. Din nou, acesta mi-a interzis să mă alătur vreunuia dintre ei…” (Joseph Smith, “Perla de Mare Pret”, Liverpool: F. D. Richards, 1851, pag, 38).

Chiar de la începuturile lui, mormonismul a fost ostil tuturor bisericilor creştine, un fapt pe care acum mormonii evită să-l recunoască. Cu toate acestea, nu ezită să încerce să-i convertească pe cei ce aparţin altor biserici, pornind de la premisa că toate sunt greşite şi doar mormonii au adevărata religie!

DOCTRINA MORMONĂ CU PRIVIRE LA DUMNEZEU

Conceptul esenţial, care separa Mormonismul de Creştinism, este învăţătura mormonă cu privire la Dumnezeu. Teologia mormonă este politeistă, afirmând că există mai mulţi dumnezei în univers, care sunt conduşi de către un Dumnezeu Suprem (Elohim). Pe deasupra, fiecare bărbat mormon poate atinge o “înălţare” şi poate să devină el însuşi un dumnezeu. Următoarele citate din publicaţii oficiale ale bisericii demonstrează cu claritate acest crez bizar al mormonilor: “La început, conducătorul Dumnezeilor a întrunit un consiliu al Dumnezeilor; iar ei s-au strâns împreună şi au pregătit un plan de a crea lumea şi oamenii din ea”( Joseph Smith, “Istoria Bisericii”, vol. VI (1844; rpt, Salt Lake City: Deseret Book Co., 1975), pag. 308.).

“Mulţi oameni spun că exista un singur Dumnezeu; Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt doar un singur Dumnezeu ! Eu spun că acesta este un foarte ciudat Dumnezeu – trei în unul şi unul în trei!… Toţi aceştia se presupune să fie înghesuiţi într-un singur Dumnezeu, conform sectarianismului” (idem, pag. 476). ”Tatăl are un trup de carne şi oase, palpabil ca şi al omului; Fiul la fel; însă Duhul Sfânt nu are un trup de carne şi oase, ci este un personaj de Spirit” “Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este un om înălţat/glorificat… Eu spun că dacă ar fi fost ca voi să-l vedeţi astăzi, l-aţi vedea asemenea unui om cu o înfăţişare asemenea vouă, în întreaga persoană, ca imagine şi chiar ca forma de om” (idem, vol. V, 1843, pag. 325; Doctrina si Legamintele 130:22. ).

“Acum, ascultaţi, voi, locuitori ai pământului…Când părintele vostru Adam (idem, vol.VI (1844), pag. 305 ) a venit în gradina Edenului, el a pătruns în ea cu un trup ceresc şi a adus-o pe Eva, una din soţiile lui cu el… El este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru, şi singurul Dumnezeu cu care noi avem de-a face.”( Mulţi mormoni incearcă sa evite faptul ca Brigham Young a inventat doctrina “Dumnezeului Adam”, desi multe volume ale scriitorilor mormoni o confirmă). “Dumnezeii există, şi mai bine ne-am strădui să ne pregătim să fim ca ei.”( Brigham Young, “Jurnalul Discursurilor”, vol. I, Liverpool: F.D.Richards, 1855), pag. 50. ).

“Iată care este, atunci, viaţa eternă – să cunoşti pe singurul şi pe adevăratul Dumnezeu; iar voi trebuie să fiţi voi înşivă dumnezei şi cum să fiţi preoţi ai lui Dumnezeu, acelaşi lucru pe care l-au făcut toţi dumnezeii de dinainte de voi, adică, de a avansa de la un rang mai mic la altul, şi de la o putere mai mica la una mai mare; din har în har, din înălţare în înălţare, până ce ajungeţi la învierea din morţi şi veţi putea să locuiţi în flăcările nemuritoare (!!) şi să şedeţi în glorie, aşa cum fac cei ce stau întronaţi în nemuritoarea putere” (Joseph Smith, “Istoria Bisericii”, vol. VI 1844, pag. 306).

Din cele de mai sus, vedem că politeismul mormon nu are nimic comun cu monoteismul creştin. Este clar ca cele două credinţe se exclud reciproc, şi aceasta v-o poate confirma orice dicţionar obişnuit. Un om nu poate fi atât politeist, cât şi creştin în acelaşi timp! Mormonii sunt politeişti, de aceea pretenţia lor de a se înscrie în rândul creştinilor este neîntemeiată. Dacă ar fi creştini, ar renunţa la politeism! Mormonii ar trebui să citească Geneza 3,5, care dezvăluie faptul că autorul doctrinei avântului oamenilor spre dumnezeire este satana, care în mod vizibil este cel ce l-a convins pe Joseph Smith, la fel cum a convins-o şi pe Eva, că “veţi fi ca Dumnezeu” (!). Cu privire la natura înşelătoare a satanei, a vorbit Domnul nostru Iisus Hristos, atunci când l-a descris ca fiind “un mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8,44).

Mormonilor le-ar trebui evidenţiată o asemenea dovadă biblică, ce indică originea acestei doctrine, pe care Smith a răspândit-o şi care este popularizată global de biserica lui, în zilele noastre.

DUMNEZEUL BIBLIEI

De pe paginile Sfintelor Scripturi vine completa infirmare a Mormonismului. Dacă cineva nu greşeşte la toate capitolele doctrinei creştine, dar greşeşte la cel cu privire la Persoana şi Natura lui Dumnezeu, această greşeală este îndeajuns de gravă, încât mântuirea respectivului şi viaţa lui veşnică să fie pusă la îndoială. Pot să aibă o doctrină corecta a sfinţeniei sau a preoţiei, dar dacă nu acceptă doctrina biblică despre Dumnezeu, atunci tot sistemul lor doctrinar este fals. Biblia le spune mormonilor în termeni, pe care nimeni nu-i poate înţelege greşit, următoarele:

“Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru, este singurul Domn” (Deuteronomul 6,4)!

Deci, unul singur!

“Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afara de Mine, nu este alt Dumnezeu… Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi îmi sunteţi martori! Este oare alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă; nu cunosc o alta” (Isaia 44,6,8).

“Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti… Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu altul” (Isaia 45, 5, 22 )

“Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt în adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu, Tatăl de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Iisus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi” (1 Cor.8,4-6)

“Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur” (Galateni 3,20).

Poziţia Bibliei afirmă că există doar un singur Dumnezeu adevărat. Oamenii pot să facă dumnezei din îngeri (2 Cor.11,14), lemn, metal sau din alte făpturi create, însă ei nu sunt Dumnezeu prin natură, ci numai falsuri, imitaţii ale Celui, care este Originalul. Toţi aceşti închipuiţi dumnezei fac parte din Creaţie, pe când adevăratul Dumnezeu nu poate fi o creatură, El fiind Creatorul tuturora. Apostolul Pavel ne informează că idolii nu înseamnă nimic şi că ei nu sunt “prin natura lor dumnezei” (Gal.4,8, din greaca) şi că sacrificiile şi închinarea adusa lor este în realitate adorare şi închinare demonilor (1 Cor.8:4-6 si 10:19,20). Aici, Mormonismul păşeşte pe un teren periculos, fiindcă nu admite că există doar un singur Dumnezeu adevărat, necreat şi veşnic, iar învăţătura paulină îl dezvăluie ca fiind un veritabil politeism. Că Dumnezeul adevărat este necreat şi existent din veşnicie, Sf Apostol Pavel ne-o spune din nou în Coloseni 1,17: “El este mai înainte de toate lucrurile (există înainte de a se fi creat ceva – era Dumnezeu!) şi toate se ţin prin El”. Doar Dumnezeu putea să fie Cel ce era mai înainte de creaţie şi, mai, ales doar prin Dumnezeu toate lucrurile create pot exista astăzi. Acela este Dumnezeul adevărat, nu o făptură oarecare, fie ea om sau altceva, care a avut un moment în care a început să existe, deci nefiind “mai înainte de toate lucrurile”!

Hinduismul săvârşeşte aceeaşi greşeala ca şi Mormonismul, afirmând că toata natura este Dumnezeu, din nou introducând politeismul, fiindcă omul, animalele, lemnul, piatra devin Dumnezeu. Mormonismul este politeist.

NATURA LUI DUMNEZEU

Joseph Smith Jr. şi succesorul sau, Brigham Young l-au conceput pe Dumnezeu Tatăl în termeni materiali şi au susţinut, aşa cum fac toţi mormonii de astăzi, că “Tatăl are un trup de carne şi oase, palpabil ca şi al omului…”.(idem, vol.VI, 1843, pag. 325; Doctrina si Legămintele 130:22)

Este important de remarcat, că Biblia contrazice în mod deliberat acest concept necreştin, şi încă prin autoritatea incontestabila a singurului Fiu al lui Dumnezeu, care nu este nimeni altul decât Domnul Iisus Hristos. Domnul nostru a oferit definiţia finală şi autoritară a naturii Tatălui Său atunci când a spus: “Dumnezeu este Duh” (Ioan 4,24) şi apoi a continuat în Luca 24 să declare că “un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi ca am Eu” (vers. 39). De aceea, mormonii greşesc grosolan când încearcă să-i ofere lui Dumnezeu Tatăl un trup de carne şi oase, iar creştinii ar trebui să fie gata să le atragă atenţia asupra acestei grave erori !

O ALTĂ EVANGHELIE

Departe de a fi aşa cum se susţine, “Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din ultimele zile” (haina de oaie pusă pe spatele unui lup feroce!), care este pretenţia mormonilor la o titulatură creştină, religia mormonă este foarte evident promotoarea uneia dintre “celelalte evanghelii”, despre care vorbeşte Scriptura, ce bântuie lumea zilelor noastre şi împotriva căreia se presupune că noi, creştinii, ne vom opune cu toate mijloacele pe care le cunoaştem. Apostolul Pavel ne atrage atenţia să nu acceptam o alta “evanghelie”, chiar de ar fi proclamată de “un înger din ceruri” (vezi, Gal.1, 8,9). Mormonismul afirmă exact aceasta deosebire de celelalte religii creştine normative, bazate doar pe revelaţia divină, în persoana “îngerului” Moroni, care, chipurile s-a arătat “profetului” Smith în 1823 şi i-a spus unde să găsească cartea lui Mormon. Acela este unul din personajele ce i s-au arătat în revelaţia descrisa de el.

Apostolul Iuda reaminteşte Bisericii Creştine că în mărturia Noului Testament noi avem credinţa care a fost, “dată odată pentru totdeauna sfinţilor” (Iuda 3), şi sub această formă am avut-o timp de aproape doua milenii. De aceea, nu este deloc nevoie de o “restaurare” a ei din partea mormonilor! În realitate, Mormonismul nu este o restaurare a unei credinţe creştine apuse, ci o sistematică deformare şi mutilare a creştinismului istoric nemuritor. Să nu se uite niciodată că Biblia este cea mai veche revelaţie a lui Dumnezeu, ea datând anterior, aşa cum de altfel şi mormonii acceptă, propriilor lor cărţi “sacre”: mai înainte de “Cartea lui Mormon”, de “Perla de Mare Preţ”, sau de “Doctrina şi Legămintele”.

Din moment ce Dumnezeu nu se poate contrazice singur (vezi 1 Sam.15,29; Mal.3,6 şi Iac.1,17), faptul că Biblia antedatează şi se deoşebeşte esenţial de alte cărţi, dovedeşte neîndoielnic greşeala şi lipsa de credibilitate a acestora. “Dumnezeii” mormonismului nu pot fi egalaţi cu Dumnezeul Bibliei. Între aceştia şi El există o mare diferenţă, numită Sfânta Scriptură. Ea este cea care demască mesajul Mormonismului ca fiind o altă “evanghelie”, cu privire la care Dumnezeu şi-a avertizat Biserica Lui.

Iată care sunt cuvintele Scripturii: “Dar mă tem că după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Iisus, pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt Duh, pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine… Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor” (2 Cor.11,3,4,13-15).

Sarcina noastră este, atunci, dublă: întâi să-i evanghelizăm pe aceia care-l urmează pe Smith şi îngerul Moroni, deoarece şi ei sunt suflete pentru care Hristos a murit, iar în al doilea rând, “să fim gata întotdeauna să dăm un răspuns fiecărui om care ne întreabă de nădejdea care este în noi” (1 Petru 3,15). Acesta este îndemnul ce rămâne valabil în orice veac şi va continua să fie, până ce Domnul nostru va spune: “Iată, Mă voi întoarce” (Ioan 14,3).

Scris de Walter Martin , tradus şi adaptat de Teodor Macavei

“CO”, nr. 2(127), 2002