Scriitorul american Lafayet Ronald Habbard – fondatorul sectei – s-a născut în anul 1912. Câştigându-şi existenţa cu opere ieftine de „siens fiction” (fantastică), ajunge la un moment dat la concluzia că există şi alte mijloace de câştig, mult mai eficace. În anul 1949 dânsul declara: „Vreau să fondez o religie proprie: iată cum te poţi pricopsi cu adevărat”. A publicat un bestseller pseudomedical „Dianetica – ştiinţa mo-dernă a sănătăţii spirituale”. În 1954 îşi înre-gistrează deja aşa-numita „Biserică sayentologică” în California. Astăzi e răspândită prin toată lumea. Statul major al acesteia se află la Los Angeles (SUA).
Este oare sayentologia o religie în sensul adevărat al cuvântului?
ermenii „dianetică” şi sayentologie” sunt inventaţi de Habbard. „Dianetica” înseamnă „prin raţiune” – ştiinţa despre raţiune şi sănătatea spirituală. Dar lumea savanţilor nu a acceptat această pseudoştiinţă şi Habbard s-a văzut nevoit să inventeze o „acoperire” „sayentologică” (ştiinţa despre cunoaştere) – „filozofia religioasă aplicată”, a înţelepciunii şi dirijării spirituale. Astfel determină sensul acestor cuvinte nebuloase sayentologii.
Dacă îl întrebi pe un sayentolog ceva concret despre Dumnezeu, răspunsul va fi foarte indefinit. Vă va spune despre Raţiunea Supremă, „Supraesenţă” sau „Marele Tătan”. În închipuirea lui Habbard, Hristos a fost doar un „purtător de informaţie”.
Ron Habbard a elaborat o tehnologie prin care, chipurile, oamenii „se curăţă”, devenind „cliri”, adică „curaţi”. În vremea aşa-numitului „oditong” specialustul vă întreabă despre cele mai intime cazuri din viaţă – toate acestea înregistrându-le banca de date a sayentologilor, devenind un material compromiţător perfect împotriva celui interogat. Când toate aşa-numitele „engrame” (amintirile dureroase din viaţa precedentă) sunt „înlăturate”, adică mărturisite, persoana e declarată „clir”, adică „curată”.
Din momentul ce aţi fost declarat „clir”, vi se deschide calea de a deveni supraom – aşa-numit „tătan activ”, care are putere de voinţă şi a atins nivelul „determinării totale”. Preţul acestei calificări atinge cifra de 11.140 dolari.
Introducerea în etica sayentologică”, de fapt este un chestionar de interogatoriu ca cel al serviciilor secrete
Deosebit de curioasă este învăţătura despre „etică”, la care nu toţi au acces liber. Dacă studiezi pagină cu pagină „Introducerea în etica sayentologică”, îţi dai seama că de fapt este un chestionar de interogatoriu ca cel al serviciilor secrete. De exemplu:
– Observând ceva suspect, nu spuneţi nimic, dar aflaţi cât mai multe.
– Scrieţi un raport despre persoana în cauză către Secţia etică.
– Întrebaţi despre persoana dată de alţi oameni.
Urmează:
– Interogatoriu la Instanţa de jude cată etică.
-Sentinţa Judecăţii etice.
Teroriza şi persecuta oamenii în afara bisericii, pe care îi considera drept duşmani
Judecătoria Supremă a statului California a dat următoarea caracteristică lui Habbard şi sectei acestuia: „Pe lângă încălcarea drepturilor civile ale înşişi membrilor organizaţiei… a terorizat şi persecutat oamenii în afara bisericii, pe care îi considera drept duşmani. E absolut clar că este o organizaţie schizofrenică şi paranoică şi că această combinaţie picantă, se pare, este şi imaginea a însuşi fondatorului R. Habbard. Mărturiile ne prezintă o persoană care a fost un mincinos patologic în cele ce privesc biografia sa, studiile şi realizările. Pe lângă aceasta, operele sale reflectă evident egoismul, perfidia, setea de putere, de răzbunare şi agresivitate împotriva oamenilor, pe care îi considera neprieteni. Deviza lui, ce survine din înseşi scrierile sale, este: unicul mijloc de a-i controla pe oameni este să-i minţi” („Formele periculoase ale sectelor religioase totalitare” – Moscova, 1996, pag. 48).
Viaţa personală a lui Habbard multă vreme a rămas în umbră. După cum s-a aflat mai târziu, fondatorul sayentologiei a fost implicat în cele mai respingătoare forme ale ocultismului şi perversiunilor sexuale, iar la sfârşitul vieţii a ajuns la concluzia că este nu altceva decât un antihrist, „ce reprezintă forţele lui Lucifer”. Multe doctrine ale lui Habbard, după păretrea sectologului german Haak, reprezintă „magia neagră a sec. XX”.
Ron Habbard „şi-a părăsit corpul” în anul 1986, dar organizaţia fondată de el trăieşte şi prosperă. Fiind alungat din unele state occidentale (Germania, Franţa – în curs de expulzare), sayentologii înaintează tot mai mult în spaţiul răsăritean. În Rusia, de exemplu, prezentarea cărţii lui Habbard a fost făcută, după o vastă campanie publicitară în anii 1992-1993, chiar în Palatul Congreselor din Kremlin. Expansiunea sayentologilor nu se deosebeşte cu nimic de tehnica propagării „Aum Sinrique”. Se înregistrează minuţios adresele tuturor celora ce-i vizitează. Informaţia despre aceştia se fixează cu stricteţe, astfel creându-se o agentură foarte ramificată. Odată ce i-aţi contactat, nu veţi mai fi lăsaţi în pace.
Aşa-numita „biserică sayentologică” caută să pătrundă pe orice căi în politică şi în mass-media.
Atenţionăm creştinii ortodocşi să nu aibă nimic comun cu promotorii sectei antihriste a dianeticii şi sayentologiei lui Habbard.
“CO”, nr, 1, 2000
