După ce protopărinţii noştri, Adam şi Eva, au păcătuit, Dumnezeu i-a înştinţat că mântuirea va veni prin femeie: “Duşmanie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei: aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15). Precum păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară din Fecioara Maria: Eva cea nouă.
Dumnezeu Însuşi a preţuit-o pentru viaţa sa neprihănita, alegând-o ca Maică a Fiului Său dintre toate femeile din lume.
Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s-a închinat şi a salutat-o cu cuvintele “Bucură-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a înspăimântat de cugetul lui şi cugeta întru sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta” (Lc. 1, 28-29).
Oamenii din mulţimile care urmau şi ascultau pe Iisus şi vedeau minunile Sale, o fericeau pe cea care L-a purtat În pântece. Iar când vorbea Iisus, o femeie, din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a grăit: “Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit sânul pe care L-ai supt”. Iar El a răspuns : “Da, aşa este, dar mai fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi Îl păzesc pe el” (Lc. 11, 27-28).
Însăşi numele Sfintei Fecioare, Maria, înseamnă Doamnă, Stăpână, cea Aleasă. Si, într-adevăr, a fost o persoană aleasă sau distinsă. La aceasta se referă psalmistul când o numeşte “Aleasa Domnului” şi “Regina care stă de-a dreapta, îmbrăcată în haină aurita şi prea înfrumuseţată” (Ps. 45, 10-18).
Naşterea mai presus de fire a Domnului a păstrat neatinse peceţile fecioriei, Maica Domnului rămânând fecioară În timpul şi după naştere. Aceasta a vestit-o Domnul prin vedenia proorocului Iezechiel. “Apoi a dus bărbatul acela înapoi la poarta templului, spre răsărit, şi aceasta era închisa. Şi-mi zise mie: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeu al lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisă. Ci numai singur Împăratul sa vină prin ea, ca să mănânce pâine înaintea Domnului, să intre prin pridvorul porţii şi să iasă tot pe acolo” (Iez. 44, 1-3). Sfinţii Părinţi afirmă ca acest text mesianic profeţeşte fecioria Maicii Domnului şi după naştere. Domnul Hristos se va naşte fără a strica peceţile fecioriei, precum razele soarelui străbat sticla, peştii – apa, păsările – aerul, fără a lăsa urme.
Recunoscându-i Sfintei Fecioare Maria marele rol în iconomia mântuirii, Biserica noastră o prea-măreşte din cele mai vechi timpuri, închinându-i imnuri, adresându-i rugăciuni sau numind-o “Împărăteasa Maică”, “Pururea Fericită”, “Prea Nevinovată”, “Biserică sfinţită”, “Uşă cerească”, “Rai cuvântător”, “Lauda fecioriei” etc. Nu există nici un serviciu divin, în care numele Sfintei Fecioare Maria să nu fie pomenit ori să nu i se adreseze ectenii sau rugăciuni.
Sfânta Fecioara Maria este aurora care vesteşte zorile, este luceafărul În care stă ascuns viitorul, lumea nouă a lui Hristos care avea să vină.
Pr. Dr. Cezar Vasiliu
