(începutul în nr. 2 (97) din 10 februarie 2000)
lubiţi tineri şi copii ai lui Hristos
Ce mai rămâne veşnic şi statornic acum în inima şi conştiinţa noastră? Numai singur Dumnezeu. Convingerea fermă că Dumnezeu există, că ne iubeşte, că ne iartă păcatele, că ne cheamă înapoi de unde am căzut şi ne-am depărtat de El.
Ce frumoasă este tinereţea trăită în Hristos, legată de Hristos şi de Biserica întemeiată de EL! Ce frumos este tânărul elev, student, muncitor, tânărul păstor de oi, tânărul soldat la datorie, tânărul călugăr sau preot de la altar, care are conştiinţa curată de păcat, mintea netulburată de filosofii şi vorbe deşarte, inima neîntinată de plăcerile tinereţii şi trupul nerobit de patimi! Ce frumoşi sunt copiii lui Hristos care se roagă, care merg regulat la biserică, care se spovedesc şi se Împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Domnului!
0, fericiţi sunt tinerii care n-au ieşit din cuvântul părinţilor, care îşi iubesc mamele, fraţii şi prietenii copilăriei! Ce mulţumiti sufleteşte sunt tinerii şi tinerele fete care n-au uitat niciodată de biserică, de duhovnic, de rugăciune şi de citirea cărţilor sfinte; care şi-au păzit trupul curat de păcatele tinereţii şi mintea izbăvită de învăţăturile ucigaşe ale ateismului şi ale sectelor de tot felul!
Pe aceşti tineri, elevi şi studenţi, pe aceşti copii iubiţi ai lui Dumnezeu îi întâlnim astăzi tot mai numeroşi pe la biserici, în pelerinaje pe la sfintele mănăstiri, ascultând cu evlavie Sfânta Liturghie sau îngenunchind în faţa icoanelor şi a duhovnicilor. Da, mulţi tineri sunt mai dornici de Hristos, de biserică, de Biblie, decât cei bătrâni! Mulţi tineri aşteaptă cu inima deschisă o predică, un cor bisericesc, un cuvânt de folos suftetesc. Mulţi caută cărţi religioase, cer sfaturi şi poartă la piept Sfânta Cruce.
Desigur, sunt şi tineri căzuţi în desfrâu, în ateism, în beţie şi chiar în cursele sectelor. Şi aceasta pentru că nu le-a vorbit nimeni cu convingere şi căldură de Hristos, de Sfânta Liturghie, de pocăinţă şi spovedanie, de valoarea cărţilor sfînte. Apoi tineretul ţării noastre este şi victima ateismului dictat şi impus timp de aproape o jumătate de secol. Căci copiii şi tinerii noştri erau siliţi să se lepede de Hristos şi să cinstească, în locul Lui, pe zeii ateismului antihristic. Iar părinţii şi dascălii lor, în loc să-i înveţe şi să le dea exemplu de credinţă şi trăire, mai mult i-au smintit şi i-au lăsat să cadă în păcate.
Iubiţi tineri ai lui Dumnezeu
Astăzi toată lumea vorbeşte de voi, vorbeşte de copii, de problemele tineretului, de grija pentru tinerii ţării noastre. Toată lumea laudă pe tineri pentru curajul lor tineresc. Dar toată lumea se teme de tineri pentru îndrăzneala cu care se avântă în viaţă şi îşi cer partea lor de moştenire, de drepturi şi datorii care li se cuvine pe pământ. Toată lumea vorbeşte de voi, dar nu toţi se bucură de voi, de înţelepciunea voastră, de curajul vostru, de credinţa voastră tare în Dunmezeu, de respectul pe care încă îl aveţi faţă de preoţi, de Evanghelie, de Biserică. De aceea nu puţini vor să vă depărteze de Hristos, de Biserică, de iubirea de patrie, de istorie, de tot ce aveţi mai scump, prin alte metode decât cele de până acum.
Dacă până ieri vă ucideau cu ateismul, cu prigoana şi închisoarea, acum vă ucid cu desfrâul, cu libertinajul occidental, cu filmele pornografice, cu beţia şi prostituţia. Că cine a inventat şi a adus aceste mijloace diabolice în ţara noastră şi le difuzează prin ziare, prin filme şi la televiziune, dacă nu Antihrist şi slugile lui? Şi ce este mai condamnabil, că toţi tac şi consumă gunoiul Europei şi otrava ateismului, fără să se opună, să se revolte, să zică nimic! Tac slujitorii Bisericii, tac dacsălii şcolilor de învăţământ, tac şi părinţii tinerilor, tac şi călugării din mănăstiri! Toţi tac în faţa lui Antihrist, iar tineretul cade, devine robit de prostituţie, se îmbolnăveşte de patimi grele, de cancer, de practici păgâne, budiste, Yoga, arte marţiale, zen, de boli fără leac. Copiii ţării, floarea ţării, mai mulţi mor acum de desfrâu, decât până acum de ateism şi foamete. Cine va răspunde de această crimă naţională, de acest genocid în masă? Şi de ce tăcem toti? Oare aceasta să fîe libertatea pe care o visăm, pe care ne-o promite Dumnezeu şi pentru care au murit recent tinerii neamului nostru? 0, să nu fîe niciodată! Iubiţi tineri şi fraţi în Domnul, fugiţi de patimile tinereţii, care vă ucid sufletul şi trupul! Fugiţi de ateism şi sectarism! Feriţi-vă de beţie, de fumat, de răutate şi de tot păcatul ucigaş. Spune un proverb că de două lucruri îşi bate joc omul mai mult în viaţă: de tinereţe şi de sănătate. Păstraţi-vă tinereţea şi sănătatea; păstraţi-vă curaţi de desfrâu şi beţie. Veniţi mai des la biserică, spovediţi-vă şi împartăşiţivă cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi citiţi mereu sfintele cărţi ale Bisericii, iar de adunările şi cărţile sectelor de tot felul fugiţi ca de moarte! Mergeţi apoi în pelerinaj pe la mănăstiri şi locuri sfinte, cinstiţi-vă părinţii şi urmaţi lui Hristos ca să fiţi fericiţi şi să trăiţi în vecii vecilor.
“CO” nr.03, 2000
