Administrarea Sf. Taine a Cununiei
Locul administrării Cununiei este Biserica. Este necesar să atenţionăm asupra timpului administrării acestei Taine. Cununia nu se administrează în decursul celor patru posturi precum și în săptămâna brânzei (înainte de Postul Mare), în Săptămâna luminată, în perioada de la Nașterea Domnului până la Bobotează. Potrivit unui obicei blagocestiv, Cununia nu se administrează sâmbăta nici în ajunul sărbătorilor Dumnezeiești sau a sărbătorilor mari, pentru a nu petrece zilele de ajun în veselie și răsfăţ; În Biserica Ortodoxa Rusă Cununia, nu seadministrează pe lângă cele enumerate mai sus, și în ajunul zilelor de post în decursul a tot anul (marţi și joi), precum și în ajunul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) și Înălţării Sf. Crucii Domnului (14 septembrie). În Biserica Ortodoxă Română nu se fac cununii în următoarele zile din timpul anului bisericesc:
– în cele patru posturi de peste an, adică Postul Paștelui, Postul Crăciunului (14 noiembrie – 24 decembrie s. v.), Postul Sfi ntei Marii (1-14 august) și Postul Sfi nţilor Apostoli, variabil de la an la an, adică de la Duminica tuturor Sfinţilor pana în ziua sărbătorii;
– în toate zilele de miercuri și vineri din timpul anului Bisericesc, fi ind zile de post;
– în zilele de 14 septembrie (Ziua Crucii sau a Înălţării Sfi ntei Cruci) și 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), prăznuite întotdeauna cu post, indiferent în ce zi a săptămânii cad;
– în săptămâna brânzei adică cu șapte zile înainte de Postul Mare, numită și săptămâna alba, fi ind socotită
perioadă de pregătire pentru post;
– în săptămâna luminată, adică între Paști și Duminica Tomii, în Duminica Rusaliilor, în ajunul și în ziua tuturor sărbătorilor împărătești și în perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie).
Cununia trebuie să se ofi cieze după Liturghie, după Împărtășirea mirelui și miresei. Potrivit tradiţiei existente în Biserica din România și Basarabia, la administrarea Cununiei este necesară prezenţa nașilor de cununie.
Efectele juridice ale Cununiei
Ca și celelalte Taine, Cununia are efecte atât spirituale, harice, cât și juridice. Unul dintre efectele de natură spirituală este acela de transformare a legăturii dintre cei doi soţi în una asemănătoare celei dintre Hristos și Biserică, așa cum ne arată Sf. Apostol Pavel în Epistola către Efeseni (5,22-32). Dar cele mai multe efecte ale Cununiei au un
caracter juridic. Căsătoria administrată corect din punctul de vedere al legilor statului și al celor bisericești se
consideră validă. Nevaliditatea căsătoriei poate apărea în următoarele cazuri:
a) nerespectarea vârstei majoratului matrimonial;
b) lipsa consimţământului liber;
c) prezenţa impedimentelor dirimantis, care fac nulă Taina din momentul săvârșirii: dacă una dintre persoane se afl ă în stare de căsătorie validă, persoanelece se căsătoresc sunt rude de sânge pe linie dreaptă ascendentă sau descendentă, între fraţi și surori sau dacă una dintre persoane nu este aptă de răspundere;
d) căsătoria fi ctiva.
O problemă aparte care decurge din efectele juridice ale Căsătoriei este cea a încetării căsătoriei și cea a divorţului.
Încetarea Căsătoriei
În mod normal căsătoria validă poate înceta prin decesul unuia sau ambilor soţi. În legătură cu încetarea căsătoriei prin moarte fi rească, e necesar să menţionăm că legile din perioada romană prevedeau că o căsătorie poate înceta și prin așa-numita moarte civilă sau moarte legală, ce se produce ca efect al declarării cuiva mort printr-o hotărâre judecătorească, după care urmează o procedură specială, numită procedura declarării morţii civile. Prin efectul declarării cuiva mort pe această cale, legătura de căsătorie pe care a avut-o respectivul la acea dată, încetează automat chiar din momentul pronunţării acestei.
Desfacerea căsătoriei valide poate fi făcută prin divorţ. Biserica în principiu este împotriva divorţului, deoarece în viaţa individuală și în cea socială, și în cea religioasă a credincioșilor intervine un act negativ, care provoacă multă suferinţă, cu grave ecouri pentru întreaga viaţă a omului, ce se refl ectă sub toate aspectele.
Atunci însă când menţinerea unei casatorii este imposibilă, Biserica este nevoită să admită desfacerea ei spre a evita un rău și mai mare decât acela la care s-a ajuns prin cauzele care impun aceasta despărţire.
Unele Biserici nu recunosc nici un motiv pentru divorţ (cea Romano-catolică), altele recunosc adulterul ca motiv pentru divorţ (Biserica Ortodoxa) acesta fiind asimilat în efectele sale cu moartea morală. Dar cu timpul s-a ajuns la părerea că pot exista și alte acte care provoacă moartea morală a unuia dintre soţi precum și unele care provoacă moartea religioasă, sau moartea civilă a unuia dintre soţi. Cu alte cuvinte, s-a admis pronunţarea divorţului bisericesc pentru mai multe categorii de motive asimilate cu moartea, adică socotite că ele produc efecte asemănătoare cu moartea fi zică, care au fost împărţite în patru categorii:
1) motive care provoacă moartea religioasa: apostasie, erezie și ţinerea la botez a propriului copil;
2) motive care provoacă moartea morală: alienaţie incurabilă, crima, avortul, atentatul la viaţa soţului, osânda gravă din partea duhovnicului, părăsirea domiciliului, refuzul convieţuirii conjugale ;
3) motive care provoacă moartea fi zica: neputinţa îndeplinirii îndatoririlor conjugale sau impotenţa, boală gravă incurabilă și molipsitoare (lepra )s.a.
4) motive care provoacă moartea civilă, socială: declararea unui soţ dispărut, călugărirea, alegerea de episcop s.a.
În legătură cu problema divorţului apare întrebarea dacă au dreptul să se Cunune a doua oară doi soţi ce doresc să-și unească destinele după ce au avut de acum un divorţ bisericesc? Unii consideră că nu, căci chipurile ei s-au întors la viaţa întreruptă pe un anumit timp. Aceasta ar fi adevărat dacă am admite că căsătoria nu poate fi desfăcută. Dar odată ce am admis posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorţul bisericesc, deci desfacerea Tainei Căsătoriei, trebuie să
recunoaștem și posibilitatea repetării Cununiei a două persoane care au suportat divorţul bisericesc. Altfel n-am putea legifera permisiunea de a se contracta a doua și a treia căsătorie. Căci dacă divorţul bisericesc nu are efectul desfacerii Tainei Cununiei atunci de ce e posibilă binecuvântarea căsătoriei a doua și a treia?
Aceasta ar mai însemna că Biserica binecuvântează bigamia sau concubinajul.
Dr. Nicolae Fuștei