Iisus Hristos, ieri, azi şi în veci, este acelaşi (Evrei 13,8)

Este indiscutabilă superioritatea învăţăturii Bisericii Ortodoxe faţă de toate religiile lumii, inclusiv şi faţă de cea a Bisericii Romano-catolice, şi a fost dovedită nu o dată şi nu de o persoană, ci în multe rânduri şi de toţi sfinţii (martori, cuvioşi, ierarhi etc.), pe care astăzi Biserica Ortodoxă îi cinsteşte şi care alcătuiesc Biserica cea Triumfătoare.

A afirma că Biserica Ortodoxă s-a învechit şi nu poate răspunde cerinţelor sufleteşti şi duhovniceşti ale omului contemporan, este de-a dreptul o aberaţie şi denotă o îndrăzneală profană, care poate aduce daună celor care nu cunosc încă unele adevăruri. Locul de întâlnire reală şi duhovnicească, locul de vieţuire tainică împreună cu Hristos este Biserica, în care El, fiind cap văzut al ei, este permanent prezent până la sfârşitul veacului. „Această extindere a lui Hristos în cei ce vin la El este Biserica, organismul în care se încorporează sau în care sunt încorporaţi cei cuprinşi în lucrarea de mântuire personală a lor de către Hristos, Care îi primeşte şi îi ridică treptat la starea umanităţii Sale de după Înviere, prin harul revărsat asupra lor de Duhul Sfânt în Sfintele Taine” (Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, Bucureşti, 1991, p. 299). Numai în Biserică se cuprinde trăirea În comuniune cu Sfânta Treime, participarea omenească la viaţa lui Dumnezeu (Ioan 17, 20-23, 26). Este o singură Biserică, fiindcă este numai un Dumnezeu, cu Care se intră în comuniune prin Duhul lui Hristos Cel Înviat. Biserica este trupul tainic al Domnului Hristos (după Ap. Pavel). Organismul acesta este întreţinut de Duhul Sfânt. Unii teologi spun că duhul lui Hristos, sau duhul iubirii, este cel care întreţine iubirea între mădularele Bisericii, adică iubirea reciprocă între credincioşi, este respiraţia Bisericii. Biserica are pentru totdeauna ca învăţător pe Duhul Adevărului (Ioan 4, 16), făcând-o astfel „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15). De aici şi infailibilitatea Bisericii. Continue reading

Apologetica

Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului

După ce protopărinţii noştri, Adam şi Eva, au păcătuit, Dumnezeu i-a înştinţat că mântuirea va veni prin femeie: “Duşmanie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei: aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3, 15). Precum păcatul a venit prin Eva, mântuirea avea să răsară din Fecioara Maria: Eva cea nouă.

Dumnezeu Însuşi a preţuit-o pentru viaţa sa neprihănita, alegând-o ca Maică a Fiului Său dintre toate femeile din lume.

Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s-a închinat şi a salutat-o cu cuvintele “Bucură-te, ceea ce eşti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a înspăimântat de cugetul lui şi cugeta întru sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta” (Lc. 1, 28-29). Continue reading

Apologetica

Este islamul o religie a păcii ? Prof. Samuele Bacchiocchi; fost profesor de teologie la Universitatea Andrews

Evenimentele de la acest început de mileniu îndreaptă tot mai mult atenţia creştinilor către musulmani. Înţelegerea preceptelor acestei religii şi reînviorarea misiunii creştine către musulmani sunt doar două dintre modurile în care creştinismul răspunde noilor evenimente globale.

INTRODUCERE

Mulţi musulmani cunosc foarte puţin învăţăturile pe care le cuprinde Koranul, cartea lor sfântă. Unii dintre ei au trăit mulţi ani în ţări democratice din vest şi au adoptat toleranţa religioasă ca pe o valoare umană fundamentală. În consecinţă, ei resping în mod deschis folosirea violenţei şi războiului, folosite pentru promovarea credinţei lor şi a legii islamice. Începând cu 11 septembrie 2001, ei spun lumii că islamul este o religie a păcii, care condamnă uciderea oamenilor. Această propagandă reflectă într-adevăr învăţăturile islamului, sau valorile adoptate de lumea vestica? Continue reading

Apologetica, Istorie

Sfinţenia Duminicii – Ziua Domnului s-o ţinem sfântă

Fără îndoială, duminicile nu mai sunt respectate precum erau odată. Îmi aduc aminte când părinţii şi bunicii noştri nu ridicau un deget În această zi, ci, mergând la biserică, ţineau duminica sfântă. Acum, mulţi creştini lucrează duminica, şi nu o fac din vreo obligaţie, ci de bună voie. Li se pare ceva firesc, normal. Nici măcar nu se gândesc că nerespectarea duminicii este un păcat mare. Nici nu se mai caută scuze pentru aceasta. Şi ce scuze s-ar găsi? Că nu avem timp! Când tot timpul este dat de Dumnezeu şi El poate să ni-l ceară înapoi în secunde.

Precum poporul Vechiului Testament respecta sâmbăta, în amintirea eliberării din robia Egiptului, noi, creştinii, respectăm duminica. Sărbătorind Învierea Domnului, duminica este perfectarea şi împlinirea sâmbetei. Prin Învierea Domnului toate s-au împlinit în lume. „Dacă Hristos n-a Înviat,’’ spune Sf. Apostol Pavel, subliniind importanţa Învierii Domnului pentru creştini, „zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa noastră’’ (I Cor. 15:14). Sf. Paşti mai este numit şi „a opta zi a Creaţiei”, pentru că abia după Învierea Domnului, primind harul Sf. Duh (Pogorârea Sf. Duh, Rusaliile, a avut loc tot duminica) şi posibilitatea Învierii, omul este readus pe drumul ce conduce la împlinirea scopului, pentru care l-a creat pe el Dumnezeu, adică viaţa veşnică în Împărăţia Lui. Dacă prin căderea omului primordial am fost alungaţi din rai, prin Învierea Domnului porţile lui ne sunt redeschise. Continue reading

Calendar

EUTANASIA

Având un caracter anticreştin, care contravine poruncii dumnezeieşti „Să nu ucizi”, Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea înseamnă ucidere

Prin eutanasie, care din greceşte înseamnă „moarte frumoasă” sau uşoară, se subînţelege ajutorul medicului în curmarea vieţii bolnavului ce suferă de o boală incurabilă. Pentru prima dată în istoria omenirii eutanasia a fost legiferată în anul 1906 în statul Ohio, SUA. A fost practicată şi în Germania hitleristă, unde erau omorâţi copii nou-născuţi cu neajunsuri fizice, bolnavii incurabili şi invalizii. Mai târziu, în unele state eutanasia a devenit ceva normal. Numai în anul 1995, în Olanda, au murit prin eutanasie 3% din cei decedaţi. Continue reading

Social, Stiinta

Confirmarea ştiinţifică a celor mai vechi moaşte de pe teritoriul României

Pe şantierul arheologic Halmyris de lângă Murighiol, judeţul Tulcea, o echipa româno-americană, condusă de prof. Mihail Zahariade, a descoperit, în urmă cu un an, osemintele a doi martiri creştini. Identificarea acestora s-a finalizat în urmă cu câteva săptămâni, în urma studiului efectuat de antropologii Nicolae Miriţoiu şi Andrei D. Soficaru, care au stabilit că este vorba de moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul.

Datele studiului antropologic sunt în concordanţă cu cele scrise în Acta Sanctorum (Faptele Sfinţilor), cea mai veche culegere de acte martirice iniţiată de Jean Bolland (1596-1665), iezuit olandez, numit şi Bollandus, de unde numele continuatorilor săi – bollandişti. În urma acestei descoperiri, IPS Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat anul acesta pentru prima dată Sfânta Liturghie în imediata vecinătate a criptei de unde cei doi sfinţi au ocrotit Dobrogea vreme de 1700 de ani. Continue reading

Istorie

Noţiuni elementare despre muzică

Dumnezeu la început a creat materia (microcosmosul). Apoi Universul (macrocosmosul), iar după aceea viata (biocosmosul) cu cele trei structuri: vegetală, animală şi umană. Omul a fost creat după chip şi asemănare cu Dumnezeu, având o serie de lucruri comune divinităţii. I s-au dat 5 simţuri pentru a cunoaşte natura, fiecare dintre ele cu nuanţe deosebit de interesante. Văzul dă cunoştinţă cu lumea luminii şi a întunericului, cu universul formelor, al figurilor şi al culorilor, domenii la care nevăzătorii nu au acces, din nefericire. Ei caută sa le intuiască doar, fără a le putea vedea. Gustul da omului şi animalelor plăcerea de a mânca, fiind în acelaşi timp şi un paznic de siguranţă asupra sănătăţii, sesizând cele mai fine nuanţe de alterare sau substanţe periculoase. Vai de cei ce nu au acest simt şi au senzaţia că mănâncă argilă sau nisip. Mirosul acompaniază gustul, înfrumuseţând viaţa cu parfumul suav al florilor, al fructelor şi al hranei, fără a mai aminti produsele cosmetice pe care le-au creat oamenii. Mirosul ce detectează cu o rapiditate incredibila, aproape instantanee, milioane de nuanţe olfactive, este un bun prieten, sesizând substanţele toxice, inflamabile sau respingătoare, salvând omul de la moarte sigura în multe ocazii. Continue reading

Cultura

Marturia unui tânar care a practicat yoga si s-a întors la ortodoxie (Începutul în nr. 7 (123), iulie 2002)

Ne-am gândit amândoi ce sa facem si cum sa iesim din aceasta stare. Amândoi eram epuizati de tot ce facusem timp de o luna si nu stiam unde gresisem. Credeam ca este vorba de o greseala a noastra.. Diavolul încerca iarasi sa vorbeasca prin mine si sa-mi foloseasca trupul, dar reuseam totusi sa-l împiedic. Revelatiile îmi asaltau mintea si nu puteam sa ma mai concentrez la nimic. Pâna la urma, am decis sa nu mai practicam nimic din domeniul bioenergetic, sa încetam orice relatie intima pentru o perioada de timp, sa dormim cât mai mult si sa mâncam multa carne si mâncari greu digerabile, ca sa ne îngreuiem mintea si s-o oprim din avalansa nebuna în care se pornise.

Abia a doua zi am reusit sa adorm putin, sa-mi adun si eu oarecum mintea, caci o simteam ca pe o masina dereglata ce nu mai putea fi oprita din mers. Dupa ce m-am trezit, m-am rugat lui Dumnezeu sa ma ajute sa scap din situatia în care intrasem. L-am rugat sa ma ierte pentru ce facusem, pentru ca eu crezusem ca slujesc binelui. L-am rugat sa ma aduca pe calea cea buna si sa-mi arate cum trebuie cu adevarat sa slujesc binelui. Când ma rugam, ma simteam ca un copil neascultator care, fugind de acasa, se ratacise într-un pustiu foarte mare, de unde nu mai stia cum sa iasa. Continue reading

Apologetica, Social

Legătura dintre pedagogie şi religia creştină

Prin educaţie înseşi componentele culturii sunt mereu resemnate. Religia fiind o protază semnificativă a culturii, trebuie să intre în conul de lumină al pedagogiei.

Învăţătura creştină este şi ea o paradigmă educaţională de primă importanţă. E necesar să dezvăluim noi temeiuri şi resurse ale educaţiei, să stabilim o legătură durabilă între pedagogie şi religia creştină. Educaţia constituie o parte componentă a existenţei socio-umane. „În limitele unei abordări filozofice, conceptul de existenţă desemnează tot ceea ce există, totalitatea sistemelor materiale, filozofice, sociale şi ideale, multiplele manifestări pe care le îmbracă realitatea, începând cu fenomenele naturale şi terminând cu cele ale conştiinţei şi produsele ei”. Educaţia este creatoare de cultură, căci graţie ei toate elementele culturii sunt mereu resemnate. Continue reading

Educatie

Pelerinaj la trei mănăstiri din Moldova

Pentru a descoperi infinitul nu-i neapărat să pleci peste mări şi ţări; este suficient să asculţi liniştea din propriul suflet. Acest lucru îl cunoaşte un creştin. Totuşi călătoriile de multe ori îţi oferă prilejul de a te descoperi mai bine pe tine însuţi, a reveni la izvoarele şi originea credinţei, ale neamului, ale propriei identităţi.

M-au făcut să revin la aceste gânduri o călătorie, sau mai exact un pelerinaj la care am participat împreună cu un grup de copii şi maturi de la biserica „Sf. Dumitru” din Chişinău, membri ai şcolii duminicale, conduşi de profesoara lor, d-na Anghelina Savin. Itinerarul nostru a cuprins doar trei mănăstiri din centrul Moldovei, dar am avut impresia descoperirii unui tărâm, a unei lumi noi. Continue reading

Calendar