Este indiscutabilă superioritatea învăţăturii Bisericii Ortodoxe faţă de toate religiile lumii, inclusiv şi faţă de cea a Bisericii Romano-catolice, şi a fost dovedită nu o dată şi nu de o persoană, ci în multe rânduri şi de toţi sfinţii (martori, cuvioşi, ierarhi etc.), pe care astăzi Biserica Ortodoxă îi cinsteşte şi care alcătuiesc Biserica cea Triumfătoare.
A afirma că Biserica Ortodoxă s-a învechit şi nu poate răspunde cerinţelor sufleteşti şi duhovniceşti ale omului contemporan, este de-a dreptul o aberaţie şi denotă o îndrăzneală profană, care poate aduce daună celor care nu cunosc încă unele adevăruri. Locul de întâlnire reală şi duhovnicească, locul de vieţuire tainică împreună cu Hristos este Biserica, în care El, fiind cap văzut al ei, este permanent prezent până la sfârşitul veacului. „Această extindere a lui Hristos în cei ce vin la El este Biserica, organismul în care se încorporează sau în care sunt încorporaţi cei cuprinşi în lucrarea de mântuire personală a lor de către Hristos, Care îi primeşte şi îi ridică treptat la starea umanităţii Sale de după Înviere, prin harul revărsat asupra lor de Duhul Sfânt în Sfintele Taine” (Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, Bucureşti, 1991, p. 299). Numai în Biserică se cuprinde trăirea În comuniune cu Sfânta Treime, participarea omenească la viaţa lui Dumnezeu (Ioan 17, 20-23, 26). Este o singură Biserică, fiindcă este numai un Dumnezeu, cu Care se intră în comuniune prin Duhul lui Hristos Cel Înviat. Biserica este trupul tainic al Domnului Hristos (după Ap. Pavel). Organismul acesta este întreţinut de Duhul Sfânt. Unii teologi spun că duhul lui Hristos, sau duhul iubirii, este cel care întreţine iubirea între mădularele Bisericii, adică iubirea reciprocă între credincioşi, este respiraţia Bisericii. Biserica are pentru totdeauna ca învăţător pe Duhul Adevărului (Ioan 4, 16), făcând-o astfel „stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15). De aici şi infailibilitatea Bisericii. Continue reading
