Microbuzul supraîncărcat îşi urmează calea spre sectorul Ciocana şi din difuzorul inclus la maximum ca să mai uite lumea de înghesuială, se revarsă o melodie armonioasă. E vorba, din câte înţeleg engleza, despre sărbătorile de Crăciun. Se aud voci de copii, clopoţei, microduzul se umple de acea atmosferă deosebită a sărbătorilor de iarnă. reînvie pentru o clipă acel sentiment inexplicabil, viu, al copilăriei, când se pare, totul e posibil, când acel bărbos şi blajin Moş Crăciun pare venit cu adevărat dintr-o lume a cadourilor, dulciurilor, surprizelor. Ce minunat timp copilăria, cu naivitatea ei, cu bucuriile simple, dar atât de vii! Microbuzul trece pe lângă firmamentele luminate şi multicolore ale Macdonald-s-ului, Pan-com-ului, denumiri bizare şi neobişnuite pentru auzul chişinăuianului. Până mai ieri. Astăzi ele s-au înscris în uzul orăşenilor şi se consideră de bon-ton să fixezi o întâlnire la Mc-s. Chiar dacă îţi vei servi invitatul doar cu un ceai. Dj-ul de la Radio Nova, anunţă felicitările, primite prin pager. Nici aceasta nu-i scoate din amorţeală pe pasagerii maxi-taxi-ului. Toţi se grăbesc spre casă, la un adăpost sigur, la serialul îndrăgit, în apartamentul mobilat mai mult sau mai puţin luxos. Toţi au nişte priviri aţintite în interior, aşteptând cu nerăbdare momentul când se vor despărţi pentru totdeauna poate, sau până a doua zi unul de altul.
…Aşa-dar, astfel arată un sfârşit de mileniu!
Pe neaşteptate, prin larma acelui “mary cristmars” şi a clopoţeilor sintetizaţi, din memorie străbate o frază. “Dar va găsi oare Fiul Omului credinţă pe pământ?”. Încep să reconstitui, forţând creierul relaxat, fragmente din ziua care a trecut, din anul care s-a scurs, secolul, mileniul… Îmi apar imagini cu elevi, puşi să recite o rugăciune către “tatăl nostru sfinte, care eşti în ceruri… Eminescu”, tineri povestind bancuri despre întunecaţii moldoveni…care nu ştiu să folosească metode anticoncepţionale, femei languroase care nu mai îmbătrânesc niciodată, folosind creme miraculoase, feţele cărora te urmăresc de pe panourile publicitare enorme, chipuri de bărbaţi şi femei degradate, întâlnite pe la colţuri. Imaginile se perindă ca într-un caleidoscop: Aprinde noaptea! Marllboro Cantry!, Pohudeti do Novogo Goda! Discoteca Star track!, masaj, astroprognoz, vreţi să deveniţi milionar, să aveţi trotinetă, să fiţi vedetă, să emigraţi în America …Toate acestea se perindă ca un roi de muşte în faţa ochilor. Nu mai ştii ce să alegi, nu mai ştii ce vreai, nu mai ştii încotro s-o apuci. În lumea …civilizată? Dar şi acolo – un vacarm mai ceva: SIDA, corupţie, discriminare, egoism, festivaluri ale homosexualilor, sinucideri, calamităţi, războaie, mafie…moldovenească !
Zgribulită, îmi aţintesc privirea peste fereastră, căutînd un punct de sprijin.
Deşi trîmbiţele care vestesc sfîrşitul deja se aud, lumea parcă a înnebunit, continuând să se rotească în al său dans valpurgic. “Şi-au astupat urechile să nu audă… şi să nu se vindece”.
…“Va găsi oare Fiul Omului credinţă pe pământ?”
Microbuzul cu pasagerii săi accidentali coteşte pe o stradelă îngustă. De odată o lumină puternică străbate de la un edificiu apărut pe marginea drumului. E o biserică străjuită de un felinar. Lumina devine tot mai insistentă, orbindu-ne pe toţi, pătrunzându-ne în străfundul sufletului. O lumină caldă şi răcoritoare totodată. Un foc, care arde toate imaginile apocaliptice obsedante, răstoarnă toate barierele, seamănă şi lasă un loc o dragoste mistuitoare. Feţele acelor, care cu câteva clipe în urmă erau cele mai ordinare, plictisite, se transformă radical. Lacrimile îi spală, îmbrăcându-i într-o haină albă. O bucurie nemărginită pune stăpânire pe toţi, bucuria unei descoperiri neaşteptate – Hristos există, El ne iubeşte, El este aici!
– Alimentara “Amuzament”!
Cobor la această staţie cu denumire haioasă. Privesc în urma microbuzului . Le urez în gând tuturor condrumeţilor mei drum bun. Cu Lumină în suflet. Cu Hristos, care le schimbă pe toate.
– Va găsi oare Fiul Omului credinţă?…
Alexandru Samson
“CO” nr. 01. 2001
