Despre restauratori se scrie mai puţin decât despre ceilalţi plasticieni. Însă munca lor, de fapt, presupune nu doar talent şi inspiraţie, ci şi o cunoaştere profundă a legităţilor artistice. Ceea ce constituie esenţa artei de a restaura e anume pătrunderea ideii materializate de autor ( unii anonimi, alţii demult plecaţi dintre cei vii). Adică recuperarea unui fragment pierdut dintr-o operă de artă.
Iuri Terehov, restaurator de sfinte locaşe, numai în ultimii 12 ani a făcut mult pentru renaşterea a 12 biserici din Chişinău şi a circa 30 din ţară. E vorba de bisericile “Haralampie”, “Armenească”, “Sfânta Vineri”, “Pogorârea Sfântului Duh”, “Sfântul Ilie2, “Constantin şi Elena”. Pentru ultima,. Iuri Terehov a executat uşile monumentale, turnate în bronz, cu vitraliu şi cu o icoană ce înfăţişează sfinţi. Pentru Catedrala din Chişinău a sculptat sfeşnice de bronz, iar pentru biserica “Acoperământul Maicii Domnului” – clopotele. De o seamă de ani sculptorul Terehov execută lucrări de restaurare (operaţia de turnare repetată) a clopotelor vechi, datate cu sec. XVIII-XIX. Astfel a turnat în bronz un complet mic, format din 8 clopote (cu greutatea de 6-200 Kg) , altul mijlociu – 12 clopote şi unul mare, alcătuit din 22 de piese. Clopotele mici au fost turnate pentru mănăstirea de maici din satul Răciula, precum şi pentru bisericile din localităţile Nisporeni, Ţigăneşti, Rezeni şi biserica “Sfântul Pantelimon” din capitală. E cazul să notăm aici că lucrarea clopotelor instalate la biserica din Nisporeni a fost sponsorizată de cântăreţul Gheorghe Ţopa şi de enoriaşii din partea locului, adăugând încă un detaliu: în toate cazurile autorul donează una din piese sfântului locaş.
Alte clopote, pentru biserica “Sf. Petru şi Pavel” din Chişinău, au fost turnate cu sprijinul financiar al Guvernului României.
Când glasul duios de clopot se aude peste sate sau peste urbe, la sărbătorile creştine, oamenii care se duc la biserică, evlavioşi, retrăiesc mai adânc sentimentul religios. Poate se gândesc la cel care a turnat clopotele, atunci când le admiră cât sunt de frumoase, cu ornamente în relief, cu basoreliefuri reprezentând scene hagiografice, cu inscripţii ce atestă istoria piesei respective. Dar mai ales când le ascultă melodiosul dangăt de aramă, cu un diapazon de la nota “Do” din octava întâi, până la “Do” din octava a doua. Aliajul lor e format, de obicei, din câteva metale: aramă, staniu, argint, plumb, zinc, care împreună formează minunea numită bronz.
Ar mai fi de spus că artistul I. Terehov, pe lângă clopote, mai elaborează şi alte obiecte de cult: crucifixe, cruci ornamentate, grilaje de metal, precum şi icoane, iconostase, vitralii etc. E fructuoasă şi colaborarea restauratorului I. Terehov cu cunoscutul sculptor Iuri Canaşin.
Rodul muncii lor în comun s-a materializat în compoziţia monumentală, consacrată Doinei şi lui Ion Aldea-Teodorovici, monumentul Mamei îndurerate, instalat la Cimitirul militar, copia în bronz a bustului lui Mircea Eliade pentru Aleea Clasicilor.
E cazul de menţionat că eroul nostru este, de asemenea, coautorul bustului ce-l reprezintă pe savantul Haralampie Vasiliu, instalat în faţă sediului Universităţii Agrare, şi a statueteler oferite în cadrul Festivalului lui Dumitru Fusu “One man shou”, ambele opere executate în duet cu sculptorul Iosif Citman.
Silvia Fulga
„CO”, nr. 2 (127), 2002
