Conflictul dintre Occident şl Est n-a încetat niciodată, în lupta pentru impunerea autorităţii mondiale sunt sacrificate popoare, fără nici o remuşcare. Acum, Ortodoxia este principala ţintă a extremismului internaţionalist promovat de oameni de cultură atât occidentali, cât şi din estul Europei. Singura replică la acest val distructiv, care militează pentru mondializare, este naţionalismul cumpătat. Vassily Gher. Vasilatos explică această acţiune a Occidentului într-un studiu intitulat „Este Occidentul împotriva culturii ortodoxe?”, publicat în numărul doi al revistei „Est-Vest”. Articolul reputatului sociolog grec este un răspuns la studiile şi analizele unor gânditori occidentali, – cum ar fi, de exemplu, profesorul universitar Samuel Huntington
Vassily Gher. Vasilatos este licenţiat în drept al Universităţii din Atena, are o licenţă în economie acordată de Pantheon, Paris, o licenţă în înalte ştiinţe politice acordată de Sorbona, Paris, o licenţă în sociologie acordată de Universitatea Paris X din Nan-terre, dar şi specializări în domeniul matematicii şi psihanalizei. Toate acestea, precum şi logica imbatabilă a autorului, sunt argumente pentru a publica studiul lui V.G Vasilatos
Noua Ordine
„După prăbuşirea regimurilor comuniste se constată schimbări importante în modul de organizare a structurilor şi funcţionării statelor, economiilor, influenţelor, culturilor etc., într-un cuvânt, a oricărei „echipe” a planetei, fie ea mare sau mică.
Aceste schimbări îi influenţează în egală măsură atât pe creştinii occidentali cât şi pe cei răsăriteni şi, începând cu anul 1989, aceste schimbări au primit numele de „Noua Ordine”. Termenul de „Noua Ordine” este complet greşit, deoarece în prezent nu există nici un fel de ordine. Există, dimpotrivă, o dezordine la nivel planetar, respectiv stadiul provizoriu al Tranziţiei: între Vechea Organizare a lumii, structurată în jurul bipolarităţii SUA – URSS, în funcţie de care toate drepturile, obligaţiile, comportamentele, aşteptările şi speranţele noastre erau într-o mişcare continuă şi uniformă, şi între o nouă Organizare istorică a lumii care (ca organizare) încă nici nu ni s-a arătat şi nici nu ştim ce formă va îmbrăca.
Conflictul dintre civilizaţii
În numărul 3 al prestigioasei reviste de talie internaţională „Foreign Affairs”, profesorul Samuel Huntington, într-un remarcabil eseu, al cărui titlu este pus sub semnul întrebării, „Conflictul dintre civilizaţii”, se referă la Noua Ordine pe care, în propriile sale cuvinte, o denumeşte fie „Comunitatea Mondială”, fie „Occidentul”, şi care este înţeleasă ca un „pachet” de interese, ideologii şi acţiuni. În concepţia lui Samuel Huntington (S.H.), .Occidentul este împotriva tuturor”(p.39), în timp ce cultura Creştinilor Răsăriteni este considerată a fi inferioară culturii Creştinilor Occidentali. În realitate, Occidentul nu este în întregime împotriva Creştinilor Răsăriteni şi nu toate ţările occidentale fac parte din echipa în care se concentrează întreaga putere a Planetei. Această putere aparţine „Noii Ordini” din care face parte şi Turcia, ca ţară periferică, dar puternică. Ca membră de drept a Noii Ordini şi investită cu puteri depline de către aceasta, Turcia exercită o enormă influenţă în Balcani, respectiv în Albania, Bosnia, Macedonia, Bulgaria, cât şi în ţări asiatice precum Georgia, Irak (kurzii), Kirghistan etc. şi până şi în China. S.H. foloseşte în mod curent termenul de „Noua Ordine”, chiar dacă din motive de stil recurge şi la cel de „Occident”. Noi îl vom utiliza pe cel dintâi (Noua Ordine), dat fiind că este mai des întrebuinţat.
Manipularea
Creştinismul Răsăritean (Ortodoxia) este considerat a fi de calitate inferioară (din punctul de vedere a! civilizaţiei şi culturii), argumentul fiind acela că (în opinia lui S.H.), Creştinii Occidentali au avut şansa de a beneficia de valorile Renaşterii, ale Iluminismului şl Democraţiei, în timp ce Creştinii Răsăriteni s-au aflat, timp de secole, sub stăpânire turcească şl ţaristă, „deci în mod necesar au valori inferioare şl nu contribuie cu nimic la valorile Civilizaţiei Occidentale”. Această concepţie îi răpeşte Civilizaţiei Creştine caracterul său omogen. Europa se împarte în Creştini Occidentali şi Creştini Răsăriteni, primii devenind brusc superiori celor din urmă, superioritate care se defineşte prin diferenţă de cultură. De asemenea, Creştinii Răsăriteni „nu au nici o contribuţie din punctul de vedere al valorilor Civilizaţiei Occidentale”. Ideile lui S.H., asemănătoare cu cele ale Noii Ordini, sunt lipsite de orice fundament.
Logica
1. Creştinismul constituie o civilizaţie omogenă şi nu depinde nicidecum de diferitele manifestări ale religiei şi nici de gradul de colaborare dintre acestea. El îşi are originea într-o cultură fundamentală şi arhetipală şl este omogen pentru toţi credincioşii, fie ei americani, europeni (occidentali sau răsăriteni), australieni etc.
2. S.H. confundă subcultura noului feudalism (speculă – manipularea informaţiei – escrocherie tehnologică) a Noii Ordini cu un concept de cultură care, începând cu 1952, are o terminologie ştiinţifică proprie: în accepţia lui Kroeber şi Kluckhohn, Culture. Aceasta derivă dintr-un model de comportament sau din canoane care generează un anumit comportament, respectiv din modele şi canoane (fie ele explicite, inferate sau implicite) care se învaţă pe baza unor simboluri. Canoanele, comportamentele şi simbolurile constituie performanţele specifice ale grupurilor umane, performanţe care se materializează, de pildă, în construcţii, obiecte create de om etc. Nucleul de bază al fiecărei culturi este alcătuit din ideile tradiţionale (de ex., cele care constituie o moştenire istorică dar care, în acelaşi timp, sunt supuse unui proces de selecţie) şi, mai ales, din valorile cărora aceste idei le dau naştere. Ce îl îndreptăţeşte deci pe S.H. să susţină că există diferenţe de cultură în contextul unui Creştinism omogen? Doar dacă nu cumva, prin cultură, el înţelege, de fapt diferenţe de comportament sau poate de subcultura (cum ar fi cea a birocraţilor, a ţărănimii etc.). Nu trebuie să uităm faptul că, în mod necesar, cultura produce ideologie şi metode de legitimare a ideologiei.
3. Creştinii Răsăriteni participă la Civilizaţia Apuseană, de exemplu, modul de organizare a universităţilor, un grad de cunoaştere a limbilor occidentale comparabil cu cel al vorbitorilor nativi, forme occidentale de organizare a comerţului, a comunicaţiilor, a sistemelor de calculatoare, a informaţiei etc. – păstrând însă obiceiurile culturale şi identitatea Ortodoxiei. O parte din Noua Ordine (din ţările occidentale, după S.H.) urmăreşte anihilarea identităţii culturale şi a obiceiurilor Creştinilor Răsăriteni, pe motivul aşa-zisei inferiorităţi a culturii răsăritene sau cel puţin o aservire funcţională prin: economie, politică, informaţii, tehnologie, reţele de televiziune, spiritualitate, geopolitică, de către cultura occidentală superioară, respectiv cultura Noii Ordini din care face parte şi Turcia.
încotro?
Se urmăreşte transformarea celor 300 milioane de Ortodocşi într-o colonie de proporţii gigantice în care fiecare stat occidental să-şi poată pune în practică propria politică colonială, economică şi culturală îndreptată împotriva acestora. Ortodocşii ar deveni, astfel, o masă informă reprezentând forţă de muncă ieftină şi debuşeu al produselor de consum occidentale, printre care spectacolele de proastă calitate, arta porno, sportul, violenţa, videoclipurile, într-un cuvânt, tot ceea ce duce la o pierdere a personalităţii şi la o transformare a oamenilor în instrumente ale exploatării prin manipulare şi consum în masă. Mania consumului şi a distracţiilor ieftine întreţinută prin intermediul unor birocraţii controlate, cum este cazul în Grecia, Bulgaria, Slovenia, Macedonia şi chiar şi în Rusia, constituie principalul mijloc prin care Noua Ordine pune piedici democraţiei de liberă alegere. Grecia este un exemplu clasic cu privire la modul în oare birocraţia distruge o ţară (plătită fiind de cetăţean în unicul scop de a-l putea tortura sistematic) şi aserveşte statul desfiinţând Democraţia. Legitimitatea acestei campanii împotriva Creştinilor Răsăriteni se bazează, deci, pe aşa-numita superioritate a Creştinilor Occidentali şi ne duce cu gândul la cea de-a patra Cruciadă care a avut drept rezultat jefuirea Bizanţului (1204). Ea susţine că imediat după prăbuşirea Comunismului, Creştinismul a ÎNCETAT să mai fie o civilizaţie omogenă şl este ÎMPĂRŢIT actualmente, în mod arbitrar, într-un Creştinism Răsăritean si unul Occidental. Unica forţă, desigur, constituind-o cel din urmă. Avem aici de-a face cu o construcţie teoretică ce serveşte intereselor Noii Ordini, respectiv ale Papei, ale papistaşilor germani (deci nu ale tuturor germanilor), ale Turciei, ale unei anumite fracţiuni din capitalul internaţional şi ale unor diverşi speculanţi de pe întreaga planetă”.
Vassily Gher. Vasilatos