Sosit-a vremea ca să ne închinăm și Sfintei Învierii Tale, Hristoase Dumnezeule. O, Doamne, au trecut de atunci aproape doua milenii… Undeva în gradina Ghetsimani un mormânt singuratic… Tăcere profundă, liniște înfricoșătoare. Ura biruise pentru moment. În cetatea urii și a vrăjmășiei, ura nu se liniștise încă, ca și strigatul “Vrem pe Varava!”… Mai marii poporului iudeu știau că învăţătorul acela Hristos a zis: “După trei zile Mă voi scula” (Matei 27, 63). Și intr-adevăr a treia zi de dimineaţă după moartea Domnului Iisus Hristos pe cruce, la cumpăna dintre noapte și zi, îngerul Domnului a rostogolit piatra de pe mormânt și a zis femeilor mironosiţe: “Nu vă temeţi, știu că pe Iisus Cel răstignit căutaţi. Nu este aici, S-a sculat precum a zis”. Și mergând ele să vestească ucenicilor lui, iată Iisus s-a arătat uneia dintre ele, zicându-i să vestească ucenicilor Învierea Lui. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cel mai mare eveniment ce a avut loc în istoria omenirii. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos a fost și este un fapt real tot astfel cum este adevărat că El a fost un om trăitor în trup. El S-a născut și a trăit între oameni, cu oamenii și pentru oameni, iar Sfi ntele Evanghelii adeveresc aceasta, tot astfel cum adeveresc și Învierea Sa din morţi.
După Înviere Mântuitorul S-a arătat mai multor persoane, în diferite locuri: femeilor mironosiţe (Luca 24, 1-2), ucenicilor Luca și Cleopa (Luca 24, 36-45), ucenicilor (Ioan 20, 24-28; 21, 1-4). Toate acestea nu sunt dovezi sufi ciente pentru a arăta că Hristos a existat în realitate și că a înviat cu adevărat? Răspândirea creștinismului în lume, în ciuda obstacolelor care i-au stat în cale se explică tot prin minunea Învierii Mântuitorului, prin care Iisus, biruind moartea, a deschis calea învierii celor adormiţi întru credinţa venirii Sale. Dacă creștinismul a biruit urgia persecuţiilor, a eclipsat sistemele de gândire ale timpului și a devenit punctul de orientare în toate problemele spinoase ale vieţii, este clar că Cel răstignit și mort pe cruce, Cel care a treia zi a înviat din morţi, este nu numai om adevărat, ci și Dumnezeu adevărat. Este stăpân al vieţii, dar și al morţii. Este garanţia răscumpărării noastre din robia păcatelor, este arvuna învierii noastre, este lumina vieţii veșnice, chemarea neamurilor la o nouă viaţă de har și de adevăr, este Cel în numele Căruia s-a vestit Evanghelia până la marginile pământului.
Pentru creștinul adevărat credinţa în Iisus Hristos este sinonimă cu credinţa în Învierea Lui și în învierea noastră. Creștinul este fi ul învierii și numai prin ea își găsește tâlcul vieţii, puterea de a crea și sensul existenţei. “Hristos a înviat” este salutul nostru peste veacuri, dar și dogma mântuirii noastre. Este acea forţa lăuntrică prin care durerea se transformă în bucurie și iadul în rai, iar moartea în viaţă. Înviind Iisus toate nădejdile noastre de mai bine sunt îndreptăţite și toate problemele vieţii își afl ă dezlegarea. Fără înviere însă nu suntem fi i ai lui Hristos, iar viaţa noastră este zadarnică, ca și toată cultura și știinţa omenească. Numai în perspectiva adevărului Învierii din morţi credinţa și strădania vieţii creștine își găsește adevăratul sens și raţiunea de a fi , căci “Daca Hristos n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică și credinţa voastră”(I Cor. 15, 14). “Învierea este singurul eveniment care da sens existenţei umane, căci dacă nu ar fi învierea, dacă am muri generaţie după generaţie, după ce ne naștem, ce sens ar mai avea existenţa?” (Pr. D. Stăniloae). După Sf. Ioan Gura de Aur ziua Învierii Domnului este “desfi inţarea morţii, biruinţa asupra diavolului și a iadului, dar și pricina a împăcării, ca și a vieţii”. Îndeosebi Învierea Mântuitorului este piatra unghiulara a creștinismului, trăsătura specifi că faţă de religiile naturale sau păgâne. Este actul doveditor al mântuirii neamului omenesc, este temelia vieţii creștine. Este cea mai mare sărbătoare a creștinătăţii, bucuria și nădejdea luminii celei neapuse a lui Hristos Domnul nostru – “împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”. În ea își găsesc împlinirea desăvârșită toate profeţiile, toate faptele minunate ale lui Dumnezeu săvârșite pentru mântuirea neamului omenesc și toată nădejdea noastră. Prin patimile și moartea pe cruce și prin înviere, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, își afl a scopul și fi nalitatea întrupării Sale. Calea de a dobândi mântuirea trece așadar în mod necesar prin cruce și moarte, dar odată cu învierea lui Hristos, aceasta trecere transforma suferinţa, până atunci prilejuită de păcat, în bucurie veșnică.
În drumul nostru spre Înviere, spre mântuire, trebuie în mod necesar să trecem, împreună cu Hristos, Paștele nostru, prin cruce și moarte. Prin Hristos, Crucea se transformă, se transfi gurează, devenind din obiect de chin izvor de bucurie, iar moartea, prin Învierea lui Hristos, își pierde înţelesul, puterea, devenind trecere la viaţa cea veșnică. Primele 17 versete din Evanghelia Sf. Ioan, care se citesc în noaptea de Înviere, sunt un adevărat imn de slavă a creștinătăţii. Ele ne învăluie în duhovniceasca lumină a cuvintelor inspirate de Duhul Sfânt unui om care a cunoscut deplin bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Aceste versete ne descoperă cerul în care s-a pregătit din veac opera de răscumpărare, nemărginita bunătate și înţelepciune a lui Dumnezeu. Ne arată că suntem ridicaţi la demnitatea de fi i ai lui Dumnezeu și de moștenitori ai Împărăţiei Lui.
Din acest început de Sfânta Evanghelie putem înţelege întregul mesaj al scrierilor sfinte: bucuria omenirii pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos este deplină numai dacă fi ecare dintre noi se bucură cu adevărat (participând astfel) de Învierea Lui, căci “din plinătatea Lui noi toţi am luat, și har peste har” (Ioan 1, 16). Astfel Învierea lui Hristos dă sens bucuriei de a fi , dă sens existenţei umane. Hristos ne așteaptă mereu cu braţele deschise pentru a ne primi în slava Învierii Sale. Avem datoria sfântă de a păstra și a mărturisi acest adevăr: Hristos a Înviat! Moartea a fost biruită! Numai neamurile care nu vor uita acest adevăr vor birui coșmarul istoriei și-și vor dobândi mântuirea, căci biruinţa veșnică și adevărată este numai cea izvorâtă din Învierea Domnului Hristos!
Cred în Hristos!
Cred în Înviere!
Cred în biruinţa neamului meu, aici și dincolo de moarte!
“HRISTOS A INVIAT!”
Pr. Gheorghe Iordan
