Ev. Matei 25:31-46 “Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toţi sfi nţii îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii tatălui Meu, moșteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci fl ămând am fost și Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost și Mi-aţi dat să beau; străin am fost și M-aţi primit; gol am fost și M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost și Maţi cercetat; în temniţă am fost și aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut fl ămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre-acești fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci fl ămând am fost și nu Mi-aţi dat să mînânc; însetat am fost și nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost și nu Maţi primit; gol și nu M-aţi îmbrăcat; bolnav și în temniţă, și nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut fl ămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepţii la viaţă veșnică”.
Primind veste că urmează să vină vreun dregător sau judecător pământesc, luăm toate măsurile ca să aducem lucrurile noastre în rânduiala cuvenită și să merităm încuviinţarea celui ce va veni: cu atât mai mult trebuie să ne îngrijoreze judecata lui Hristos, la care se va hotărî soarta veșnică a fi ecăruia dintre noi. Judecătorul e înfricoșător, nespus de înfricoșător: înfricoșător prin măreţie, înfricoșător prin atotputernicie, înfricoșător fi indcă pătrunde în adâncurile duhului omenesc și nici un gând omenesc de taină, nici un simţământ, oricât de subţire, nu îi rămân ascunse. Cutremur îi va cuprinde pe toţi oamenii când vor sta înaintea feţei Judecătorului.
La judecata lui Hristos se va cere de la om, în vederea îndreptăţirii sale, milostivirea, ca arătare lucrătoare a dragostei – și va merita milă numai milostivirea, ca dovadă prin fapte a dragostei. Milă voiesc, iar nu jertfă (Matei 9, 13), a vestit înfricoșătorul și nemitarnicul Judecător Care va să vină. Milostivirea va agonisi îndreptăţire celor ce au iubit-o, iar pe cei ce au lepădat-o îi va da osândirii. Ea cu îndrăznire îi va duce și îi va înfăţișa înaintea Domnului pe toţi fi ii săi. Ea îi va aduce înaintea Domnului pe cei care au săvârșit-o cu lucrul: care au săturat pe fraţii cei fl ămânzi, au primit în casele lor pe cei străini, au îmbrăcat pe cei goi, au cercetat pe cei bolnavi și închiși în temniţe. Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos pe cei ce au făcut-o tainic în sufl etele lor și au miluit pe aproapele, păzindu-se a-l osândi pentru poticnirile lui, iertându-i jignirile și necazurile pricinuite, dându-i în schimbul blestemului binecuvântare și în schimbul faptelor rele, facere de bine. Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos pe acei păstori ai Bisericii care au dat fraţilor lor mâncarea cea nestricăcioasă – Cuvântul lui Dumnezeu, care pe cei despuiaţi de către păcat iau îmbrăcat în hainele virtuţilor, au dat doctorie duhovnicească celor bolnavi cu sufl etele și cu îndelungă răbdare au cercetat spre zidire pe cei închiși în temniţele necredinţei sau rătăcirii întunecate. Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos pe monahii smeriţi, care au dobândit cunoașterea tainică și fi inţială a lui Hristos Care trăiește în ei, au fl ămânzit cu fericita foame de dreptatea evanghelică, au sârguit să se îmbrace întru cuvioșie și sfi nţenie, s-au curăţat de cele mai subţiri boli ale omenirii – împătimirile acestei vieţi, și prin aceasta au agonisit libertatea evanghelică. Milostivirea îi va aduce înaintea lui Hristos și pe cei care au putut să arate milă doar faţă de ei înșiși, cercetându-se prin cercetarea de sine și slobozindu-se de sărăcie, de boală, de temniţa păcatului prin pocăinţă. Pocăinţa este cu neputinţă pentru inima împietrită: pentru ca inima să se înmoaie, trebuie să se umple de împreună-pătimire și milostivire faţă de starea sa căzută de păcătoșenie. Când inima este cuprinsă și umplută cu prisosinţă de milostivire, numai atunci devine în stare de pocăinţă; numai atunci poate, părăsind osândirea aproapelui, să se întoarcă spre vederea de sine și, osândinduse pe sine în chip mântuitor, să pună pe rănile sale doctoria pocăinţei. Hristos i-a răscumpărat prin Sine pe toţi oamenii îndeobște și pe fi ece om în parte. Omul care este în stare de milă numai faţă de sine însuși și va face această milă, hrănind cu Cuvântul lui Dumnezeu sufl etul său fl ămând, adăpându-l cu simţăminte care vin de la Sfântul Duh, ferindu-l de pierzătoarea colindare prin feluritele chipuri ale păcatului, aducându-l în casa cucerniciei și virtuţii, îmbrăcându-l cu fapte bune, vindecând păcatele dinainte prin mărturisirea lor și lucrarea potrivnică lor, scoţându-se din temniţa cugetării și stării trupești întru înţelegerea și starea duhovnicească – acela va fi socotit ca și cum ar fi făcut toate acestea Insuși Domnului Iisus Hristos. Milostivirea îi va aduce pe toţi lucrătorii săi în faţa lui Hristos și le va mijloci de la Hristos milă și fericire veșnică. Veniţi, le va spune El, binecuvântaţii Tatălui Meu, moșteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii: că am fl ămânzit și Mi-aţi dat de am mâncat, am însetat și Mi-aţi dat de am băut, străin am fost și M-aţi primit, gol și M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost și M-aţi cercetat, în temniţă am fost și aţi venit la Mine… Amin zic vouă: întru cât aţi făcut unuia dintr-acesti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 34-36, 40).
Sf. Ignatie Brianceaninov
