Aceasta ar putea fi o întrebare dificilă atât pentru mulţi mormoni, cât şi pentru unii creştini. Mormonii vor pretinde că ei includ Biblia printre cele patru cărţi pe care le consideră Scripturile mormone, şi că crezul în Iisus Hristos este centrul credinţei lor, după cum indică chiar denumirea lor oficiala de “Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Ultimele Zile” (engl. – “The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints”).
De asemenea, mulţi creştini au avut ocazia să audă Corul Tabernacolului Mormon, cântând imnuri creştine, sau să fie impresionaţi de susţinerea de către mormoni a unor înalte standarde morale şi a respectului faţă de familie. Oare nu înseamnă aceasta că mormonii sunt creştini, iar Mormonismul este creştin?
Pentru a găsi răspunsul corect la această întrebare, este necesar să comparăm cu atenţie doctrinele fundamentale ale religiei mormone cu doctrinele fundamentale ale Creştinismului biblic şi istoric. Pentru a reprezenta poziţia mormonă, am apelat la următoarele lucrări doctrinare mormone, dintre care primele trei sunt publicate de către Biserica Sfinţilor Ultimelor Zile, şi anume “Principii Evanghelice” (Gospel Principles) (1992), “Dobândirea unei căsătorii celeste” (Achieving a Celestial Marriage, 1976) şi “Un studiu al articolelor credinţei” (A Study of The Articles of Faith, 1979), lucrare ce-l are drept autor pe „apostolul” mormon James E. Talmage, cat şi “Doctrinele Mântuirii” (3 volume), scrise de către cel de-al zecelea preşedinte şi „profet” Joseph Fielding Smith, apoi “Doctrina mormonă” (a 2-a ediţie, din 1979), scrisă de către „apostolul” mormon Bruce R. McConkie, şi “Învăţăturile Profetului Joseph Smith”.
1. Biblia ne învaţă că există doar un singur Dumnezeu Viu şi Adevărat şi că în afară de El nu mai există altul (Deut.6,4; Isaia 43,10,11; 44,6,8; 45,21,22; 46,9; Marcu 12,29-34).
În contrast, Biserica Mormonă susţine că există mai mulţi dumnezei (Cartea lui Avraam 4,3…) şi că noi, la rândul nostru, putem deveni dumnezei şi dumnezeiţe, într-o împărăţie celestă (“Dobândirea unei căsătorii celeste”, pag.130, “Doctrina Mormonă”, pag.321). De asemenea, mormonii mai învaţă că cei ce ating dumnezeirea vor avea copii spirituali, care se vor ruga şi închina acestora, aşa cum ne rugam şi ne închinam noi lui Dumnezeu Tatăl (“Principii Evanghelice”, pag.302).
2. Biblia ne învaţă că Dumnezeu este un Duh (vezi Ioan 4,24; 1Tim.6,15,16), că El nu este un om (Numeri 23,19; Osea 11,9; Rom.1,22,23) şi ca a existat din totdeauna (din veşnicii) ca Dumnezeu – omnipotent, omniprezent şi atotştiutor (Psalmul 90,2: 139,7-10; Apoc.19,6; Maleahi 3.6).
În contrast, Biserica Mormona învaţă că Dumnezeu Tatăl a fost odată un om ca şi noi, care a progresat, ajungând Dumnezeu, având acum un trup de carne şi oase (“Doctrină şi Legămintele” 130,22: “Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum suntem noi acum şi este un om înălţat, ce sade pe tronul din îndepărtatele ceruri!”, din “Învăţăturile Profetului Joseph Smith”, pag.345-347; “Principii Evanghelice”, pag.9; “Articolele Credinţei”, pag.430; “Doctrina Mormonă”, pag.321). Într-adevăr, Biserica Mormona învaţă că Însuşi Dumnezeu are un Tată şi un străbunic, şi tot aşa până la infinit (“Învăţăturile Profetului Joseph Smith”, pag.373; “Doctrina Mormonă”, pag.577).
3. Biblia ne învaţă că Iisus este singurul Fiu al lui Dumnezeu, că a existat totdeauna şi că este etern ca şi Tatăl şi egal cu Acesta (vezi Ioan 1,1,14; 10,30; Col. 2.9). La un moment dat, El a lăsat deoparte gloria pe care o împărţea cu Tatăl (vezi Ioan 17, 4,5 şi Filipeni 2,6-11) şi s-a făcut trup pentru mântuirea noastră. Întruparea Lui a avut loc prin conceperea Sa supranaturală de către Duhul Sfânt şi naşterea dintr-o Fecioară (vezi Mat.1,18-23; Luca 1,34,25).
Biserica Mormonă învaţă ca Iisus Hristos este fratele nostru mai mare, care a ajuns progresiv la dumnezeire, după ce a fost mai întâi procreat ca copil spiritual de către Tatăl Ceresc şi o mamă cereasca şi apoi conceput fizic (deci, trupeşte) de către Tatăl Ceresc şi o mamă pământească (“Dobândirea unei căsătorii celeste”, pag.129; “Doctrina Mormonă”, pag.546-547; 742). Doctrina mormonă afirmă că Iisus şi Lucifer sunt fraţi (“Principii Evanghelice”, pag.17-18; “Doctrina Mormonă”, pag.192).
4. Biblia ne învaţă că Duhul Sfânt este Dumnezeu şi că El este omniprezent (vezi 1Impăraţi 8,27; Ps.139,7-10; Ieremia 23,34; Fapte 5,3,4).
În contrast, Biserica Mormonă învaţă că Sfântul Duh este un duh sub forma (înfăţişarea) unui om şi că doar influenţa Lui se poate spune ca este prezentă pretutindeni (“Principii Evanghelice”, pag.37; “Doctrinele Mântuirii”, vol.1, pag.38, 49-50).
5.Biblia ne învaţă că, Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt dumnezei diferiţi, separaţi, sau nişte fiinţe separate, despărţite, ci doar Persoane distincte ce se află în Dumnezeirea Trinitară. În tot Noul Testament Fiul, Duhul Sfânt, cât şi Tatăl sunt identificaţi, acţionând ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2,5-12; Ioan 20,28; Filip.2,10,11; Duhul Sfânt : Fapte 5,3,4; 2Cor.3,17,18; 13,14), şi totuşi Biblia ne învaţă că aceştia trei sunt în acelaşi timp un singur Dumnezeu (vezi punctul 1).
Dimpotrivă, Biserica Mormonă învaţă că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei dumnezei diferiţi (“Învăţăturile Profetului Joseph Smith”, pag.370; “Doctrina Mormonă”, pag.576-577), Fiul şi Sfântul Duh fiind odrasla literara a Tatălui Ceresc şi a unei soţii celeste (“Encyclopedia of Mormonism” de Joseph Fielding McConkie, vol.2, pag.649).
6. Biblia ne învaţă că omul a căzut în păcat şi că această cădere a fost un mare rău, prin care păcatul a pătruns în lume, aducând condamnare şi moarte tuturor oamenilor. Astfel, noi ne naştem acum având o natură păcătoasă şi vom fi judecaţi pentru păcatele pe care le comitem ca indivizi (Ezechiel 18,1-20; Rom.5.12-21).
În contrast, Biserica Mormonă învaţă că păcatul lui Adam a fost “un pas necesar în planul vieţii şi o mare binecuvântare pentru noi toţi” (“Principii Evanghelice”, pag.33, “Cartea lui Mormon” – 2 Nephi 2,25; “Doctrinele Mântuirii”, vol.1, pag.114-115).
7. Biblia ne învaţă că jertfa de ispăşire a lui Hristos este în primul şi-n primul rând, soluţia pentru păcatul omenirii. Luând păcatele personale ale tuturora, din trecut, prezent sau viitor, asupra Lui în trupul Său, pe cruce (vezi 1Petru 2,24), ca un Miel fără prihană al lui Dumnezeu, pentru ca toţi cei ce-L primesc pe El prin credinţă să fie iertaţi şi mântuiţi (2Cor.5,21).
În contrast, Biserica Mormonă învaţă că scopul ispăşirii a fost de a obţine, pentru toţi oamenii, învierea şi nemurirea, indiferent dacă-l primesc prin credinţă pe Hristos sau nu (“Doctrina Mormonă”, pag.669; “Articole ale Credinţei”, pag.87, 89-91; “Doctrinele Mântuirii”, vol.2, pag.47).
8. Biblia ne învaţă că adevărata Biserică a fost întemeiată de către Domnul Iisus şi că niciodată nu a dispărut şi nu va dispărea de pe Pământ (Mat.16,18; Ioan 17,11; 1Cor.3,11).
Biserica Mormonă învaţă că a existat o apostazie totală şi completă a Bisericii de la modelul întemeiat de Iisus. Această stare de apostazie “încă predo-mină, dar cu excepţia acelora care au ajuns la cunoştinţa evangheliei restaurate” a Bisericii Mormone (“Doctrina Mormonă”, pag. 44; “Principii Evanghelice”, pag.105-106; “Doctrinele Mântuirii”, vol.3, pag.265-271).
Concluzie: Afirmaţiile de mai sus, evidenţiate prin litere italice, constituie credinţa creştinilor ortodocşi din toate secolele. De partea cealaltă, unele religii ce pretind să fie creştine în crezuri şi practică, aşa cum este Mormonismul, acceptă drept Scriptură alte scrieri din afara Bibliei, învaţă doctrine care o contrazic şi susţin crezuri complet străine învăţăturilor lui Iisus. Multe din aceste religii au apărut în ultimii 200 de ani (cum ar mai fi Ştiinţa Creştină, Martorii lui Iehova, Mormonismul etc.), şi reprezintă cu adevărat apostazia, deci lepădarea de credinţa creştină tradiţională de inspiraţie divină.
Mormonii consideră alături de definiţiile biblice, importante şi preceptele lor etice. Punctele descrise mai sus sunt exemple ale diferenţelor fundamentale şi ireconciliabile dintre Creştinismul biblic şi istoric şi Mormonism, din care cauză nu-i putem considera fraţi şi surori de credinţă în Hristos. Biblia ne avertizează cu tărie privitor la profeţii falşi, care vor predica “o alta evanghelie”, vor vesti “un alt Iisus” şi vor fi însoţiţi de “un alt duh” (vezi 2Cor.11,4,13-15; Gal.1,6-9). Biserica Mormona, după titulatura ei oficială, “Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Ultimele Zile” (LDS – Latter Day-Saints), declară documentul ei fondator, “Cartea lui Mormon”, ca fiind “Un alt testament al lui Iisus Hristos”, sau “O noua revelaţie a lui Iisus Hristos”. Noi credem că în realitate este vorba de “Un testament al unui alt Iisus” şi că Mormonismul nu este creştin de origine.
Nimeni nu se poate numi sincer “mormon”, dacă nu susţine toate doctrinele fundamentale ale Mormonismului. În acelaşi fel, dacă mormonii nu cred nici măcar doctrinele fundamentale susţinute şi crezute de toţi creştinii, cum se pot aştepta să fie primiţi de creştini ca fraţi în credinţa creştină?
Mormonii cred că creştinii urmează doctrine apostate. De ce, totuşi, doresc atunci să fie consideraţi parte integrantă a comunităţii creştine? Există trei posibilităţi:
* Pentru a le oferi confort şi legitimitate. A le justifica personal opţiunea de credinţă.
* O asemenea pretenţie le este de folos în eforturile lor de recrutare de membri, oferindu-le legitimitatea de a se angaja în prozelitism.
* Ei se cred singurii creştini adevăraţi.
Dacă mormonii cred că ei sunt singurii creştini, atunci nu ar trebui să încerce să se dea drept parte a Bisericii Creştine. De fapt, ar trebui să spună deschis lumii că cei ce pretind că sunt creştini ortodocşi, în realitate creştini nu sunt adevăraţi creştini.
Institute for religious reserch, www.irr.org
„CO”, nr. 03, 2002, p.4.
