FRANCEZII
Obiceiurile străvechi legate de serbarea Crăciunului în Franţa sînt extrem de pitorești. Un miel viu, împodobit cu panglici, așezat într-un coș și dus de un cioban, urmat de un cortegiu de păstori și păstoriţe îmbrăcaţi în alb, era dus la biserică. Lăcașul sfânt era înconjurat de acest cortegiu, care intona cântece locale de Crăciun, ritualul fi ind binecuvântat apoi de preot. Ulterior, mielul era readus la stână și ciobanii aveau grijă ca toată viaţa să fi e ocrotit cu mare grijă, pentru a muri de bătrâneţe. Mielul era privit ca un salvator al turmei, iar stăpânul zgârcit care vindea oiţa aceea trebuia să suporte desconsiderarea întregii comunităţi. La ţară, copiii binecuvântau cina și rugul de Crăciun, format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră, focul fi ind stropit cu vin fi ert. Familia se așeza apoi la masă și intona cântece religioase până la miezul nopţii, când se duceau la biserică.
GRECII
Crăciunul în Grecia este o serbare gălăgioasă. În Ajun, grecii nu dorm, la miezul nopţii începând focurile de puști, pistoale sau rachete. În această noapte, în Grecia domnește veselia, dușmanii se împacă, iar bogaţii dăruiesc alimente celor mai puţin favorizaţi de soartă.
SPANIOLII
În mijlocul bisericilor spaniole, actorii Misterelor Nașterii Domnului sînt întotdeauna travestiţi, cântând la chitară sau la fl aut și dansând împreună. Actorii se acompaniază cu castaniete și tamburine, iar în mâini ţin lumânări aprinse, care la sfârșitul dansului rămân în biserică. La spanioli, Crăciunul ţine 14 zile, respectiv până la Bobotează. La miezul nopţii de 25 decembrie se slujește o liturghie la capela Palatului Regal, la care ia parte și regele. La sfârșit, se organizează veselă serbare pentru copiii demnitarilor Curţii.
RUȘII
La petrecerile din seara de Crăciun, în faţa samovarului cu ceai, se adună cunoscuţii, care petrec și se bucură împreună, pe acordurile unei muzici interpretate la mandolină, la armonică și la cobză. Un grup de fete stau pe scaun și ascultă, iar stăpâna casei ia un pumn de grâu și-l aruncă la picioarele acestora. Apoi, pleacă în curte și revine cu o găină, căreia îi dă drumul în odaie, acolo unde aruncase grâul mai devreme. Se spune că fata spre care se duce găina va fi prima care se va mărita.
GERMANII
Pomul împodobit este un cult al germanilor, care s-a extins și la alte popoare. În seara de Ajun, pomul este împodobit cu daruri și cu lumânări. În fostele cazărmi germane se făcea pomul și se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau amplasate mesele militare, pline de pipe, ţigări, ciorapi, bretele, prăjituri și fel de fel de produse alimentare. Bineînţeles, nu lipsea butoiul cu bere așezat între cununi de brad. La sosirea superiorilor, corul de soldaţi intona un cântec religios, iar apoi un sergent-major lua un chipiu și punea în el bileţele cu numere, pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat primea un număr, ca la tombolă, obţinând astfel darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut, iar petrecerea începea în ritmul unor cântece vesele.
ENGLEZII
Crăciunul englezilor este o sărbătoare populară în care copiii sînt lăsaţi să facă tot ce vor, chiar și să strice unele obiecte din casă. Din meniul de Crăciun al englezilor nu lipsește gâsca friptă. Interioarele caselor sînt împodobite cu coroniţe de dafi n, iederă și măceș. La Curtea Regală engleză, fastul este la mare preţ. Cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, bucătarii întocmesc meniul prânzului, pe care familia regală îl va servi pe 25 decembrie. Renumita prăjitură a reginei se pregătește într-un cazan uriaș, ingredientele necesare pentru acest desert cu totul deosebit fi erbând în rom sau în vin vechi de Madera. Nici capul de mistreţ nu lipsește de pe masa de Crăciun a familiei regale engleze.
NORVEGIENII
În Norvegia, ca în toate ţările nordice, Crăciunul este considerat urmarea unei vechi sărbători păgâne celebrate în fi ecare an. Potrivit unei legende norvegiene, după 35 de zile de întuneric, în care oamenii au stat înspăimântaţi în colibe, a fost trimis un sol pe cel mai înalt munte pentru a vedea dacă a răsărit soarele. La vestea că lumina se apropia, o mare bucurie îi cuprinse pe nordici și atunci începea marea sărbătoare. Norvegienii consideră că, de Crăciun, morţii îi colindă pe cei vii. Nașterea Domnului este celebrată prin jocuri și strigăte de bucurie, cântece în onoarea noului soare și cadouri. Donatorul cadoului îl acoperă într-o legătură de paie sau fân și îl ascunde într-un sac plin cu paie de ovăz. La momentul oportun, se duce și leagă sacul deasupra ușii persoanei căreia îi este destinat cadoul, iar atunci când persoana vine acasă, sacul îi cade deodată în cap, spre bucuria conspiratorilor care stau pe aproape. Găsirea cadoului este urmată de îmbrăţișări și de urări de bine.
ISLANDEZII
Aceștia au propria lor poveste despre originea Pomului de Crăciun. Demult, doi oameni nevinovaţi au fost osândiţi la moarte și li se tăiaseră capetele. Din sângele lor a răsărit un pom, pe ale cărui ramuri, în noaptea fi ecărui solstiţiu de iarnă, se aprindeau mii de lumini.
ITALIENII
La serbările Crăciunului, Il Bambino (iconiţa Pruncului Sfânt, cioplită într-un trunchi de arbore din grădina Măslinilor) este scos la vedere, veșmântul său fi ind împodobit cu o mulţime de pietre scumpe. Vreme de opt zile, copiii sărbătoresc în felul lor Nașterea Lui Iisus, în faţa unei mulţimi care se închină Pruncului Sfânt. De fapt, în Italia, sărbătorile Crăciunului încep în ultima duminică din post. În acest timp, pe străzi, ziua și noaptea, se aud cântece de Crăciun, interpretate la chitară, mandolină, fl uier și cimpoi.
AUSTRIECII
De Crăciun, câte un băiat îmbrăcat în veșminte lungi și albe, ce are pe cap o mitră și în mănă un toiag, îl întruchipează pe Sfântul Nicolae. El este însoţit de doi îngeri îmbrăcaţi tot în alb, precum și de o grămadă de draci negri și încornoraţi. În seara de Ajun, Sfântul Nicolae începe colinda, cei doi îngeri intrând prin case, iar dracii așteptând afară. Copiii gazdelor sînt chemaţi de Sfântul Nicolae pentru a fi verifi caţi în privinţa cunoștinţelor religioase. Dacă reușesc la acest “examen”, Sfântul le dăruiește nuci și mere, iar dacă nu răspund bine sînt daţi pe mâna dracilor de afară, care-i sperie.
