Preliminarii
Nunta, Cununia, Căsătoria este Taina prin care un bărbat și o femeie care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreagă lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naște și crește copii și a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfi nţește legătura lor și îi ajută la împlinirea scopului lor.
Baza juridică a Cununiei se afl ă în Sf. Scriptură. Încă în rai fi ind omul Dumnezeu a zis: “Nu este bine să fi e omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facerea 2,1). Prin participarea Sa la nunta din Cana Galileei și prin săvârșirea celei
dintâi minuni la aceasta nuntă, Mântuitorul a arătat că acordă o cinste și preţuire deosebită căsătoriei.
După cum spune Fericitul Augustin: „Hristos aîntărit la Cana ceea ce Dumnezeu a instituit în rai”.
În prezent canoniștii acceptă defi niţia juridicăa căsătoriei dată încă în sec. al III-lea de către jurisconsultul roman Herenius Modestinus care spunea: „Căsătoria este legătura bărbatului și a femeii prin însoţire pentru întreagă viaţă și pentru a-și împărtăși reciproc drepturile dumnezeiești și omenești (Nuptiae sunt conjunctio maris et feminae
consortium omnis vitae, divini ac homani juriscomunicatio)”. Din această defi niţie rezultă că căsătoria
se întemeiază pe legătura fi rească, stabilită prin înţelegere între bărbat și femeie (consensus facis nuptas – consensul celor doi face nunta), în scopul însoţirii lor pentru o viaţă întreagă și pentru a se face părtași la acele drepturi care au fost stabilite de voinţa umană și prin voinţa divină. Din aceeaș defi niţie decurge că căsătoria este o legătură
monogamă, fapt ce corespunde întru totul naturii umane, propagării vieţii umane și rostului vieţii
omenești. Încheierea căsătoriei între creștini se săvârșește prin administrarea Sf. Taine a Cununiei. Săvârșitorul
Săvârșitorul Sf. Taine a Cununiei este preotul cu hirotonie validă, fără pedeapsă canonica, ce l-ar opri de la Săvârșirea Sfi ntelor Taine1. Nu se obișnuește ca Taina Cununiei să fi e administrată de către preoţii care au adoptat călugăria, pentru că aceștia s-au lepădat de cele lumești. Episcopul fi ind și el călugăr de asemenea nu se cuvine să
administreze Taina Cununiei, acest lucru fiind stipulat în Nomocanonul slav. În caz de necesitate preotul poate să-l cunune pe propriul fi u sau fi ica2.
Primitorii Sf. Taine a Cununiei
Primitorii Sf. Taine a Cununiei pot fi creștinii ortodocși de sex diferit și care nu sunt călugăriţi.
Condiţiile pentru administrarea Cununiei Dreptul bisericesc și legile statului prevăd
anumite norme care trebuie respectate de cei care doresc sa se cunune, norme ce pot fi împărţite în
patru categorii:
1) religioase;
2) etice;
3) fi zice;
4) sociale.
Condiţiile religioase. Persoanele care doresc să primească Sf. Taină a Cununiei trebuie să fi e creștine, să aibă botezul valid, să aibă calitatea de membri ai Bisericii cu toate drepturile ce le revin, să nu fi e anterior căsătorite bisericește sau civil, să nu fi e rude spirituale, bărbaţii să nu fi e hirotoniţi în una din treptele ierarhei de instituţie divina (Canonul 26
Ap., 6, al Sinodului VI Ec.), să nu fi dat jurământul fecioriei, să nu fi e călugăriţi.
O problema care rezultă din condiţiile religioase este cea a căsătoriilor mixte, când unul dintre soţi este ortodox, iar celălalt eterodox. Dacă pe timpuri juristul păgân Modestinus declara că „căsătoria este … împărtășirea de
drepturile dumnezeiești”, atunci cu atât mai fi rească este norma stabilita în Canonul 72 al Sinodului
Trulan care interzice căsătoria creștinilor nu numai cu necreștinii, dar și cu ereticii. Atitudinea negativă faţă de căsătoriile mixte este caracteristică nu numai pentru Biserică, dar și pentru legile civile. Astfel, încă Constantin cel Mare a interzis căsătoria dintre creștini și iudei3. Condiţiile etice. Se referă, fi rește, la morală, de exemplu, persoanele ce doresc să se Cunune să nu fi e rude prin adopţiune sau înfi ere în gradele în care e oprită căsătoria; fetele care se căsătoresc cu viitori preoţi să fi e de o conduită morală ireproșabilă și să fi e fecioare4, să se afl e în deplinătatea facultăţilor mintale, și să poată consimţi în mod liber consensul pentru încheierea căsătoriei.
Condiţiile fi zice presupun sănătatea fi zică și psihică a partenerului, deci să nu sufere de astfel de boli care ar primejdui sănătatea celuilalt soţ sau a urmașilor lor; să fi e de sex diferit; să aibă integritatea fi zică pe care o reclama convieţuirea
conjugală; să aibă vârsta stabilită ca majorat matrimonial, adică vârsta pe care o stabilesc legile de stat și cele bisericești pentru ca cineva să poată încheia căsătoria.
Să nu existe între ele înrudire fi zică sau cuscrie în gradele interzise pentru Cununie și să fi e prezenţi la încheierea căsătoriei.
Să fi atins vârsta majoratului matrimonial. În Republica Moldova vârsta matrimonială minimă este de 18 ani pentru bărbaţi și de 16 ani pentru femei5. Să nu-și fi schimbat artifi cial sexul (transsexuali)6.
Dintre condiţiile sociale vom aminti următoarele: să fi e cetăţeni ai statului cu drepturi
depline; să nu fi e privaţi de libertate, să aibă aprobarea autorităţilor superioare sau a organelor
competente, când este necesară o astfel de aprobare, fi e sub raportul libertăţii sociale, fi e sub acela al profesiunii sau funcţiunii (binecuvântarea arhierească pentru candidatul la hirotonie), să încheie în prealabil căsătoria civilă și să prezinte dovada acesteia, să aibă dispense sau dezlegarea de cununia precedentă dacă este nevoie.
(va urma)
Note
1 Настольная книга священнослужите ля. Tom. 4.
Москва, 1983, p. 297.
2 Ibidem, p. 297.
3 Botte D., Recherche de Theologie ancienne et medievi,
XVI, 1949, pp.177-185.
4 Novelele lui Iustinian 6,1,3,22,42; Pravila Mare, Glavele
58, 61; Canonul 17, 18 Ap; Canonul44, VI ec).
5 Codul Famileie, Art. 14.1
6 Основы социальной концепции Русской Православной
Церкви. Раздел XII.Проблемы биоетики, p.72.
