Despre restauratori se scrie mai puţin decât despre ceilalţi plasticieni. Însă munca lor, de fapt, presupune nu doar talent şi inspiraţie, ci şi o cunoaştere profundă a legităţilor artistice. Ceea ce constituie esenţa artei de a restaura e anume pătrunderea ideii materializate de autor ( unii anonimi, alţii demult plecaţi dintre cei vii). Adică recuperarea unui fragment pierdut dintr-o operă de artă.

Iuri Terehov, restaurator de sfinte locaşe, numai în ultimii 12 ani a făcut mult pentru renaşterea a 12 biserici din Chişinău şi a circa 30 din ţară. E vorba de bisericile “Haralampie”, “Armenească”, “Sfânta Vineri”, “Pogorârea Sfântului Duh”, “Sfântul Ilie2, “Constantin şi Elena”. Pentru ultima,. Iuri Terehov a executat uşile monumentale, turnate în bronz, cu vitraliu şi cu o icoană ce înfăţişează sfinţi. Pentru Catedrala din Chişinău a sculptat sfeşnice de bronz, iar pentru biserica “Acoperământul Maicii Domnului” – clopotele. De o seamă de ani sculptorul Terehov execută lucrări de restaurare (operaţia de turnare repetată) a clopotelor vechi, datate cu sec. XVIII-XIX. Astfel a turnat în bronz un complet mic, format din 8 clopote (cu greutatea de 6-200 Kg) , altul mijlociu – 12 clopote şi unul mare, alcătuit din 22 de piese. Clopotele mici au fost turnate pentru mănăstirea de maici din satul Răciula, precum şi pentru bisericile din localităţile Nisporeni, Ţigăneşti, Rezeni şi biserica “Sfântul Pantelimon” din capitală. E cazul să notăm aici că lucrarea clopotelor instalate la biserica din Nisporeni a fost sponsorizată de cântăreţul Gheorghe Ţopa şi de enoriaşii din partea locului, adăugând încă un detaliu: în toate cazurile autorul donează una din piese sfântului locaş. Continue reading →

Corespondentul: Dle Leo Bordeianu, am rămas să regretăm emoţia sărbătorilor de iarnă, care ne-au lăsat să le retrăim mult timp aroma de răşină şi taina Naşterii Veşniciei. Dacă magii au venit cu daruri împărăteşti la ieslea Mântuitorului, noi cu ce jertfă putem veni în fiecare zi la picioarele Sale?

Leo Bordeianu: Cred că cel mai frumos dar, adus Mântuitorului Iisus Hristos, este credinţa noastră, care în ultimul timp, e adevărat, se simte mai tare decât în vremurile sovietice, dar cred că nu îndeajuns încă. Dacă e să vorbim şi despre educaţia copiilor în spiritul religios, noi nu facem adesea cele ce am putea să le facem. Spre exemplu, predarea religiei în şcoală nu este interzisă, dar puţini părinţi şi pedagogi folosesc această posibilitate de a le preda copiilor credinţa neamului. Ştim că în primele secole credinţa creştină era în afara legii şi erau foarte mulţi martiri, care alegeau să moară pentru Evanghelie. Acum credinţa nu este interzisă, dar avântul spre studierea ei nu este cel dorit.

Cor: Un creştin trăieşte o relaţie vie de comunicare cu Dumnezeu, cu Acel ce a promis că va veni şi se va sălăşlui în casa celui care va împlini poruncile Lui. Ce înseamnă această experienţă iniţiatică, cât de des aţi simţit acea apropiere fină, tandră, a Divinităţii? Poate aici e nevoie de a descoperi nişte lucruri mai tăinuite ale sufletului… Continue reading →