Etimologia cuvântului Crăciun

Etimologia cuvântului Crăciun a suscitat multe și îndelungate discuţii, purtate nu numai de fi lologii români, ci și de cei străini, cuvântul fi ind analizat în afara evenimentului pe care-l semnifi că. Una dintre penultimele teorii, acceptată de mai mulţi specialiști, este aceea că numele românesc Crăciun își trage originea din cuvântul latin creatione – „naștere” -, dar a venit la români prin fi lieră slavă, fi indcă termenul respectiv există și în rusă, ucraineană, bulgară, slovacă, maghiară.
La români Crăciun este „personifi cat în folclor: Moș Crăciun”. Soluţia etimologică de ultimă oră, propusă de cercetătorii români, denotă faptul că îmbinarea Moș Crăciun semnifi că evenimentul Nașterii lui Hristos. În limba română există verbul a moși, „a scoate moșul”, „a aduce pe lume moștenitorul”, cu sensul fi gurat de „întemeietor”. În îmbinarea Moș Crăciun prin Moș se are în vedere „Moșul” Nașterii lui Hristos, adică cel care se naște este Întemeietorul creștinătăţii. Termenul Crăciun, sinonim cu Nașterea lui Hristos, a fost redat în greacă printr-o îmbinare de cuvinte simplifi cată în cuvântul Hristugenna, de la care în limba vorbită ce l-a preluat au apărut formele: Christughína, Christúna, Crăstúna, Crășuna, Crăciuna, Crăciun. Astfel, din două cuvinte separate, Moș și Crăciun, a rezultat o noţiune unitară. Termenul Crăciun, prezentat într-un dicţionar valachicolatinum ca moștenit în aromână și meglenoromână înainte de sec. al IX e o dovadă că este un termen românesc, preluat apoi de toate limbile slave, după creștinare.
Ca și alte nume de sărbători, Crăciun a devenit nume de persoane, de localităţi și de fl orii. Ca nume de persoane, Crăciun e atestat în toate provinciile românești, în documentele moldovenești prima atestare datând cu anul 1423, iar până la 1625 fi ind înregistrate 100 de persoane cu acest prenume. Concomitent, apar prenumele Crăciuna, Crăciunaș, Crăciuneasa și patronimul Crăciun (Crăciunovici). Numele Crăciun este frecvent atestat în documentele basarabene între anii 1533-1777. La 1774 este atestat în satele: Onișcani, Leușeni, Sărăteni, Zberoaia etc. Azi se afl ă în circulaţie numele: Crăciun, Crăciuneac, Crăciunel, Crăciunescu. Maria Cosniceanu