Atitudinea unui creștin faţă de o altă persoană izvorăște din dragoste și smerenie, căci iubirea aproapelui este mijlocul prin care se caștigă dragostea pentru Dumnezeu, iar smerenia in relaţiile cu semenul este un mijloc de a ajunge la dragostea pentru aproapele. Violenţa in relaţiile cu oamenii e cauzată de lipsa iubirii faţă de aproapele și lipsa de smerenie in relaţiile ca semenii. Mai jos ne propunem să expunem mai pe larg aceste ganduri.

Iubirea aproapelui
Mantuitorul lumii a rezumat toate poruncile Sale in două: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufl etul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și cea dintai poruncă. Iar a doua, la fel cu aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine insuţi” (Matei 22,37-40). Porunca iubirii aproapelui servește de temelie pentru porunca iubirii lui Dumnezeu. Dacă nu s-a pus fundamentul, in zadar se lucrează la construirea clădirii. Prin iubirea de aproapele noi ajungem la iubirea de Dumnezeu. Iubindu-ne aproapele, in Domnul, dobandim dragostea de Hristos; or a-L iubi pe Hristos inseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. Acest lucru l-au enunţat incă sfi nţii dascăli ai monahismului. Sfantul Antonie cel Mare zice: “De aproapele nostru depinde și viaţa, și moartea. Părăsindu-l pe aproapele, il părăsim pe Dumnezeu; smintindu-l pe fratele nostru, păcătuim impotriva lui Dumnezeu”. Sfantul Ioan Colov, a zis: “Este imposibil să construiești o casă, incepand de la acoperiș, ci trebuie să incepi construcţia cu fundaţia și să o ridici pană la acoperiș”. Cand a fost intrebat ce inseamnă fundaţia, a răspuns: “Fundaţia este aproapele nostru: pe el trebuie să-1 caștigăm, să incepem cu el. Pe el sunt intemeiate toate poruncile lui Hristos”. Sfantul Marcu Ascetul zice: “Nu te poţi mantui altfel decat prin aproapele tău”. Toţi sfi nţii părinţi sunt unanimi in a gandi și invăţa astfel. Poruncile Evangheliei ne invaţă cum să iubim aproapele: Iubește-l pe semenul tău in felul următor: nu te mania pe el și nu-l uri pe el; nu-i face reproșuri, nu-i aduce injurii, nu-l barfi , nu-i vorbi aspru. Cat stă din tine fi i in pace cu el; smereștete in faţa lui; nu te răzbuna impotriva lui, nici direct, nici indirect. In toate domeniile, in care este posibil, cedează inaintea lui. Dezobișnuiește-te de a te contrazice și a intra in dispută; inlătură aceste două atitudini care sunt semne de orgoliu și de iubire de sine. Vorbește-i de bine pe cei ce zic rău de tine; răsplătește răul cu bine. Roagă-te pentru cei ce te copleșesc cu tot felul de impotriviri, de loviri, de mizerie și de persecuţii ( Matei 5, 21-48). Sub nici un motiv nu judeca pe cineva, nici nu incerca să vezi, dacă o persoană este bună sau rea, ci fi xeazăţi privirea asupra unui singur om rău de care vei răspunde in faţa lui Dumnezeu: Comportă-te faţă de semenul tău așa cum ţi-ar plăcea să se comporte el faţă de tine (Matei 7,1-12). Din toată inima iartă-le oamenilor greșelile lor, ca și Tatăl Cel ceresc, de asemenea, să-ţi ierte nenumăratele greșeli și să te scape de greutatea păcatelor tale care te pot duce in legăturile iadului pentru totdeauna (Matei 18,23-35). Dacă te comporţi in această manieră faţă de aproapele tău, prin aceasta vei avea acces la dragostea de Dumnezeu. Continue reading →