Dimitrie Cantemir (1673-1723) -Scita biografica

Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 la Silisteni, judetul Falciu, în familia serdarului Constantin Cantemir. Mama, Ana Bantos, provenea dintr-o familie boiereasca si avea o cultura aleasa. Tatal ajunge domn si le asigura celor doi copii, Antioh si Dimitrie, conditii alese de învatatura. Primele studii, carturarul nostru, le face acasa cu preotul grec Cacavela, de la care a dobândeste cunostinte profunde de cultura antica si învata limbile latina, greaca, slavona etc.

În anul 1687, când împlinise 15 ani, este trimis ostatic la Constantinopol, zalog al tatalui pe lânga Înalta Poarta, înlocuindu-l pe Antioh. În capitala imperiului îsi continua studiile la Academia greaca a Patriarhiei Ecumenice. Va sta 22 de ani (între anii 1688-1710) în capitala otomana si va face studii diverse, cu vestiti profesori ai epocii. Dupa moartea tatalui, e ales domn al Moldovei (1693), dar Poarta nu-l confirma. Din 1695 e capuchehaie, la Constantinopol, a fratelui Antioh, ales domn. Se casatoreste cu fiica lui Serban Cantacuzino, Casandra, care-i daruieste mai multi copii, între care viitorul poet si diplomat rus Antioh Cantemir (1708-1744). Continue reading

Cultura, Istorie

Primejdiile adorării persoanei duhovnicului

“Puţin mai înainte erai unul din cei mulţi, unul din comunitate, brusc însă te afli întăistătător, îndrumător, învăţător al credinţei, călăuză a tainelor necunoscute” (Sf. Grigorie Teologul, Cuvânt la Bobotează, PG 46, 581 PD).

Fraza aceasta constituie o descriere foarte vie a schimbării ce are loc în viaţa clericului. Până ieri era unul din­tre cei mulţi, laic, păstorit, mădular al Bisericii. Astăzi se află mai sus decât toţi pe care îi îndrumă duhovniceşte. A devenit gura celor credincioşi în actul liturgic, învăţătorul lor în viaţa duhov­nicească; urcuş iute şi ameţitor. Continue reading

Educatie

Nu există ceva mai modern decât Hristos -Interviu cu Sorin Dumitrescu

Nu ştiu dacă dialogul de mai jos poate fi considerat un interviu. Sunt întrebări puţine şi înţelesuri multe. A te afla în preajma pictorului Sorin Dumitrescu e mai mult o lecţie de ascultare spre învăţare şi mai puţin o cercetare jurnalistică. De altfel, în zilele de dinaintea Crăciunului, când toate cele din jur ştiute sau mai puţin văzute capătă o aura magică, e vremea pentru poveşti spuse în pace şi adevăruri rostite în tihnă. E vremea cuvântului întrupat şi a mărturisirii credinţei, iar Sorin Dumitrescu îndeamnă la emoţie şi la descifrarea adevăratelor sensuri ale acestor zile sfinte. Prin cele rostite, pictorul ne pune sub brad un cadou de Crăciun. Un motiv în plus pentru a avea sărbători fericite.

E decembrie, suntem în toiul Sărbătorilor de iarna… Cum percepeţi aceste evenimente, domnule Dumitrescu, sunt sărbători în adevăratul înţeles al cuvântului? Continue reading

Cultura

A existat Hristos?

Să nu vă aşteptaţi cumva la o predică! Deşi pot fi citite şi în cărţi sau reviste, locul lor este în biserică şi mulţi sunt cei care o pot face mai bine ca mine.

Nu aşteptaţi nici cuvinte frumoase, alese de autor cu scopul de a trezi şoapte de admiraţie de genul: „Ce bine le mai zice!” şi din care fiecare să rămână cu ceea ce ştia dinainte. Intenţia mea este alta: aceea de a arăta că această credinţă pe care o păstram noi, creştinii, se bazează pe adevăr şi pe realitate, iar nu pe mit şi ficţiune.

Ţineţi minte anii trecuţi? Până în 1989 eram sufocaţi în scoli, la locul de muncă, în şedinţe, prin mass-media, cu aprecieri tendenţioase la adresa creştinismului: „Dumnezeu nu există, Hristos – ce sa mai vorbim de el -, nu a fost persoană istorică;, iar religia şi credinţa sunt simple basme, bune doar pentru cei neştiutori. Noi, acum – ni se spunea – suntem altfel decât înaintaşii, suntem culţi şi folosim din plin rezultatele cercetărilor ştiinţifice, care nu au găsit vreo urmă de-a lui Dumnezeu, aşa ca El nu există”. Continue reading

Istorie, Stiinta

Înţelepciunea este dulce ca mierea

Bob Dumitru, născut la 24 martie 1985 în comuna Topala, judeţul Lăpuşna. Elev la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Cimişlia.

Nimic nu este mai scump, mai de preţ pe lume decât înţelepciunea. După cum este spus, „frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii” (Pildele lui Solomon, 1,7). Să fii înţelept înseamnă să fii cult, să nu furi, să nu ucizi, să ajuţi pe cei bătrâni, să te saluţi când mergi pe drum ş.a. Făcând toate acestea, cu adevărat vei arăta că eşti înţelept şi conştiincios.

Un om înţelept se străduie să nu se asemene oamenilor răi, nici să nu dorească a fi ca dânşii, „pentru că minciună cugetă inima lor şi buzele lor grăiesc lucruri năprasnice” (Pilde, 24, 2). Un om cu frică de Dumnezeu este cu adevărat înţelept şi conştiincios şi poate să dea sfaturi celor ce au nevoie. Pentru că „cu înţelepciune se ridică o casă şi cu chibzuială se întăreşte. Cu ştiinţă se umplu cărările ei, de toată avuţia cinstită şi bună. Mai bun este un înţelept decât un voinic, şi omul priceput decât unul plin de putere. Cu dibăcie se face războiul, iar biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori” (Pilde 24, 3-6). Înţelepciunea şi gândul bun stau la poarta înţelepţilor şi înţeleptul nu se abate de la lucrurile cele bune, ci se sfătuieşte în adunări. Cei neînţelepţi nici nu pot să fie înţelepţi, aşa se întâlnesc ei cu moartea şi mor fără de minte. Continue reading

Calendar

Ce este, totuşi, răbdarea?

În secolul nostru – secolul vitezei, după cum este numit – oameni sunt prea grăbiţi şi foarte ocupaţi, ca să mai înţeleagă acest lucru: răbdarea.

Răbdarea este, cred, o calitate tot mai rar întâlnită în societatea modernă. Am devenit cu toţii agitaţi, mereu grăbiţi şi fără pic de răbdare uneori. Noi, adică părinţii, spunem şi cerem copiilor noştri să aibă răbdare, dar înşine – ce facem? De fapt, răbdarea este un produs spiritual. Să fii spiritual şi, totuşi, să nu ai răbdare, este o contradicţie. Există în experienţa fiecăruia dintre noi ocazii în care ne-am pierdut răbdarea. Şi bine ar fi dacă ar rămâne doar ocazii… Continue reading

Calendar

Este islamul o religia a păcii? (continuare din nr. 10 (135), 11 (136)

Violenţa în Biblie şi Koran

Aceasta ne conduce la discutarea violenţei în Biblie şi în Koran. Dezbaterea pe această temă s-a intensificat după 11 septembrie. Cei care doresc să justifice folosirea violenţei de către musulmani, se grăbesc să spună că nici creştinismul nu este diferit, deoarece Biblia şi istoria creştinismului sunt pline de violenţă. Mai devreme l-am citat pe Kenneth Woodward, care scria în Newsweek: „şi Biblia prezintă relatări de violenţă comisă în numele Domnului. Dumnezeul prezentat în primele cărţi ale Bibliei este într-adevăr nemilos în sprijinul pe care îl acorda izraeliţilor, înecându-i în mare pe duşmanii acestora” (Newsweek, 11 februarie 2002, p.. 53 ). Cum putem răspunde acestui argument popular, potrivit căruia violenţa din Koran nu este diferită de cea pe care o întâlnim în Biblie? Pentru concizie, voi limita răspunsul la trei consideraţii majore.

1) Creştinii nu au justificare biblică pentru folosirea violenţei în numele lui Hristos Continue reading

Apologetica, Istorie

Tot invidiosul are de pierdut

De multe ori ne întrebăm ce este, în esenţă, invidia? DEX-ul ne dă explicaţia: „invidia este părerea de rău cauzată de situaţia bună a altuia; pizmă”. Invidia e desemnată drept cel mai crunt dintre toate viciile şi, totodată, cea mai îndârjită în capriciile ei întunecoase. Ea este un adevărat călău pentru spirit, este un sentiment născut din egoism, provocat de succesele altora. Altfel spus, este o încălcare a poruncii a zecea.

Majoritatea gânditorilor ajung la următoarea concluzie: invidia la om este invers proporţională cu coeficientul de inteligenţă sau, mai simplu, depinde de gradul de înţelepciune. Elocventă e metafora: invidia e rugină pentru om. După cum rugina roade fierul, astfel şi invidia roade sufletul. Continue reading

Social

Ora de educaţie moral-spirituală – oră edificatoare

„O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!”(Galateni 4,19)

Reintroducerea orelor de religie în şcoală este, mai întâi de toate, o reparaţie de ordin moral, o ieşire din umilirea impusă de regimul comunist tineretului unui popor profund credincios. Tipăriturile Bisericii erau considerate până nu demult cărţi cu circuit închis, literatura teologică s-a ascuns sub formule istorice, pentru că cenzura statului cu o ideologie precisă nu îngăduia publicarea şi răspândirea ei. Însă această perioadă nu a durat mult şi iată, spre slava Celui Atotputernic, lumina ţinută sub oboroc urcă pe înălţimea muntelui, ca să lumineze tuturor lumina lui Hristos. Biruinţa luminii credinţei poporului nostru, cu rădăcini înfipte chiar în slovele Sf. Evanghelii, pe care a primit-o de la Sf. Ap. Andrei, este o realitate în viaţa tinerilor şi, mai ales, a elevilor care l-au primit din nou pe Hristos – Marele Arhiereu şi Înălţător al lumii – în şcoală. Continue reading

Educatie

Este islamul o religia a păcii? (continuare din nr. 10 (135)

Etapa a III-a: Lupta pentru apărarea este ordonată

La câteva luni după obţinerea permisiunii de a lupta pentru autoapărare, Mohhamed îşi învăţa discipolii că războiul este o obligaţie religioasă. La început, inamicii au fost închinătorii la idoli din triburile koreish din Mecca, dar mai târziu au fost evreii şi creştinii care nu l-au acceptat pe Mohhamed ca profet.

Această învăţătură o găsim în multe versete ale Koranului. Richard Bailey a găsit 32 de pasaje asupra cărora a făcut comentarii valoroase. Pentru concizie, ne vom referi doar la patru dintre ele. În Sura 2:186, se dă comandă de a lupta până când persecuţia va înceta şi islamul va fi întărit: „Luptaţi pentru cauza lui Dumnezeu cu acei care vor să lupte cu voi, dar nu călcaţi limitele. Pentru că Dumnezeu nu-i iubeşte pe cei care fac fărădelege. Omorâţi-i oriunde îi veţi prinde şi goniţi-i de acolo, pentru că oprimarea este mai rea decât lupta.” Continue reading

Istorie