AVORTUL – Valoarea vieţii fătului

1. Valoarea vieţii omului nu depinde de concepţiile fiecăruia dintre noi, oricât de progresişti ne-am arăta. Despre valoarea omului vorbeşte conştiinţa umanităţii, care consideră viaţa drept bunul cel mai de preţ, ca bun suprem. Fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, este liber să aibă orice concepţie doreşte. In acelaşi timp, are o dublă obligaţie:

a) să nu manifeste tendinţe totalitariste, să nu dorească să impună cu forţa părerile sale, să nu le facă să acţioneze în dauna sau paguba celorlalţi;

b) să caute în tot cursul vieţii sale şi să găsească adevărul şi să-şi facă cunoscut sieşi adevărul.

Cine ne va spune care este valoarea vieţii fătului? Cu siguranţă, nu “progresiştii”, ci legislaţia internaţională şi conştiinţa omenirii. Continue reading

Social, Stiinta

Despre concepţia de educaţie promovată de Biserica Ortodoxă din Moldova

Dintotdeauna în formarea unei personalităţi au existat trei factori de bază: familia, Biserica şi şcoala.

În familie viitoarea personalitate învaţă ce e bine şi ce e rău. Familia este şcoala primară a iubirii, unde copilul învaţă să-şi dăruiască iubirea sa celor din jur, care, la rândul lor, îl iubesc pe el. Poporul nostru creştin întotdeauna a apreciat mult „cei şapte ani de-acasă” ca temelie a educaţiei. Familia – „celula societăţii”, cum e determinată de ştiinţele sociale, – este şi piatra de temelie a moralităţii unei societăţi.

Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte familia „Biserica cea mică”. Într-adevăr, familia este un „triunghi al iubirii”, format din tată, mamă şi copii (sau în sens mai larg – din bunici, copii şi nepoţi), unde, chiar dacă copilul este uneori certat sau pedepsit pentru neascultare, nu încetează a fi iubit nici pentru o secundă. Educaţie pe temelia iubirii – iată care este educaţia în familie. Continue reading

Educatie, Social

Avortul (I). Ce spune medicina?

Ce ne spune, deci, medicina? Este într-adevăr fătul fără suflet, fără viaţă autonomă? Este parte a corpului mamei sale, care atunci e firesc să aibă dreptul să dispună de el după cum doreşte, sau are viaţă cu totul independentă, este o persoană absolut independentă, care pur şi simplu se află într-o relaţie de dependenţă de hrană de mediul corpului matern, aşa cum toţi ne aflăm într-o relaţie de hrănire dependentă de mediul natural?

a. Când începe viaţa fătului?

1.Fătul este parte a corpului mamei, până în momentul în care se naşte, spun unii. Nu i se recunoaşte dreptul de viaţă autonomă şi, prin urmare, nici nu are dreptul de a fi protejat! Când copilul se naşte prematur, la 7 sau la 5 luni, graţie metodelor ştiinţifice contemporane, poate să supravieţuiască, dacă este hrănit adecvat. Cărei logici datorăm explicaţia că, în pântecele mamei sale este o bucată de carne, şi în afară acesteia este viaţă şi persoană? Asemenea paraziţilor şi microbilor care trăiesc în interiorul corpului unei femei, care nu sunt părţi ale corpului acesteia, ci pur şi simplu trăiesc şi se hrănesc din aceasta, la fel şi fătul. Orice îndoială asupra acestei probleme s-a spulberat odată cu crearea primului copil în eprubetă. Continue reading

Educatie, Social

Visarion, „fiul locotenentului Şmidt”

În fiecare an, prin luna mai, face câte o vizită pe la noi prin Moldova unul dintre cei mai de vază aventurieri ai timpurilor noastre, Visarion, care face parte din nenumăratul şir de mesia mincinoşi. Probabil că şi anul acesta vom fi „onoraţi” cu prezenţa lui la Chişinău.

Pentru a-i proteja pe cititorii noştri de o cădere în mrejele acestui hristos necreştin, propunem pentru citire articolul de mai jos.

Când, cu aproape un secol şi jumătate în urmă, Joseph Smith, „tatăl” mormonilor actuali, era uns cu smoală şi tăvălit prin pene de către orăşenii înfuriaţi de sumedenia de gogomănii pe care le făcea şotiosul „proroc”, nimeni nu ar fi crezut că de învăţătura lui îşi va mai aminti cineva peste un an-doi. Se vede, însă, că americanilor le-a căzut bine părerea lui Smith despre poligamie şi iată că astăzi mormonii sunt una dintre cele mai numeroase şi mai puternice secte totalitare din întreaga lume, ea atingând numai în statul Utah (SUA) un număr de adepţi mai mare decât toată populaţia Republicii Moldova. Continue reading

Apologetica, Social

Virtuţile mântuitoare. De vorbă cu părintele Salafiil (Savatie Baştovoi)

“Eu aşa le spun la cei care vin la mine: păi, smerenia vameşului, răbdarea lui Iov, blândeţea lui David, că David o fost blând, dragostea, care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea. Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, da pe celelalte nu le judeca, lasă-le lui Hristos, El să-l judece, că El Îi dat de la Tatăl să facă judecată pe pământ, El s-o facă. Da noi suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-a tale întâi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac, dă-le înţelepciune, Doamne, iartă-i, Doamne, că eu mai rău fac decât dânşii. Continue reading

Calendar, Educatie

Rugăciunile pentru cei adormiţi întru Domnul

Rugăciunile şi pomenirile pentru cei răposaţi se întrepătrund şi cu faptele de milostenie, pe care trebuie să le săvârşim. Biserica este comuniune de iubire, iar în această comuniune sunt cuprinşi vii şi adormiţi. Sfânta Scripturã ne arată că „dragostea nu cade niciodată”’ (I Cor. 13, 8), deci manifestarea dragostei nu poate fi oprită de moarte. Iar manifestarea dragostei pentru cei adormiţi în Domnul se face prin rugăciuni, slujbe, milostenii pentru ei şi prin îngrijirea mormintelor lor. Cei care tăgăduiesc folosul rugăciunilor pentru morţi, tăgăduiesc, de fapt, porunca iubirii faţă de Hristos, căci dragostea faţă de cineva nu se opreşte la piatra mormântului, după cum ne arată clar însăşi Sfânta Scripturã, când relatează venirea femeilor mironosiţe la mormântul Domnului. Ar însemna, de asemenea, să desconsiderăm cuvântul Mântuitorului: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”’ (Ioan 16,23), precum şi activitatea Sa, căci Evangheliile ne arată cum Domnul a ascultat şi a îndeplinit dorinţa celor care s-au rugat pentru cei morţi: învierea fiicei lui Iair (Luca 8,41), şi învierea lui Lazăr (Ioan 11, 21-22). Continue reading

Apologetica

Valoarea culturală a religie ca obiect de studiu în şcoală

Problema reintroducrerii orelor de educaţie religioasă în şcolile de toate gradele rămâne deschisă. Realitatea pe care o trăim cei din Republica Moldova arată că „unde nu este credinţă în Dumnezeu, nu există nici o frână a răului”, ceea ce ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care cu atâta râvnă se împotrivesc educaţiei religioase a viitorilor cetăţeni ai acestei ţări. La acest argument moral am mai putea adăuga şi unul de ordin istoric, enunţat de părintele Dumitru Stăniloae: „Creştinismul se află structural în etnogeneza poporului român”. Rămânând la cest capitol, este cu neputinţă să trecem şi peste un argument de ordin cultural, care pledează pentru reintroducerea religiei ca obiect de studiu în învăţământ. Marii gânditori ai secolului XX susţineau ideea că omul este, în primul rând, o fiinţă religioasă. Astfel, Mircea Eliade spune că „a fi sau, mai degrabă, a deveni om înseamnă a deveni religios”(1), sau că „a trăi ca fiinţă omenească este în sine un act religios”(2). Continue reading

Cultura, Educatie

Avortul

1. Avorturi s-au făcut dintotdeauna. Ierburile care provocau avortul erau pretutindeni cunoscute şi se foloseau. In vechime, însă, oricare metodă folosită pentru întreruperea de sarcină era considerată nepermisă. Fătul a fost socotit dintotdeauna om deplin, întreruperea artificială a sarcinii, avortul, era considerată crimă, omucidere. Conştiinţa omului nu considera fătul mai puţin om decât omul adult. Întreruperea de sarcină, indiferent de modul cum era provocată, era considerată o crimă cutremutătoare. De aceea şi în jurământul lui Hipocrate, care este acceptat până astăzi drept jurământ medical, medicul, slujitorul vieţii, mărturiseşte în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor: “… nu voi da femeii substanţe avortive…”

2. Poziţia aceasta este pusă astăzi sub semnul întrebării. S-a lansat sloganul că problema este din punct de vedere moral “indiferentă”. Ceva asemănător cu fumatul, de exemplu. Aşa şi-a făcut apariţia o mişcare zisă progresistă: mişcarea adepţilor întreruperii artificiale de sarcină (proavorţioniştii). Continue reading

Social, Stiinta

Cât de creştin este mormonismul?

Aceasta ar putea fi o întrebare dificilă atât pentru mulţi mormoni, cât şi pentru unii creştini. Mormonii vor pretinde că ei includ Biblia printre cele patru cărţi pe care le consideră Scripturile mormone, şi că crezul în Iisus Hristos este centrul credinţei lor, după cum indică chiar denumirea lor oficiala de “Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Ultimele Zile” (engl. – “The Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints”).

De asemenea, mulţi creştini au avut ocazia să audă Corul Tabernacolului Mormon, cântând imnuri creştine, sau să fie impresionaţi de susţinerea de către mormoni a unor înalte standarde morale şi a respectului faţă de familie. Oare nu înseamnă aceasta că mormonii sunt creştini, iar Mormonismul este creştin? Continue reading

Apologetica, Istorie

Adam din rai a fost izgonit, cu mâncare împărtăşindu-se, ca un neascultător

Sfinţii Părinţi au aşezat pomenirea izgonirii lui Adam din rai la începutul Sfântului Post de patruzeci de zile, pentru a arăta prin aceasta cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului şi cât de ruşinoasă este lăcomia şi neascultarea.

Pricina tuturor relelor din viaţa noastră este călcarea poruncii şi căderea lui Adam, din pricina gustării din pomul cunoştinţei binelui şi a răului. Adam a fost creat de mâna lui Dumnezeu în ziua a şasea, prin suflarea în faţă a fost cinstit să fie chip al lui Dumnezeu; a primit îndată porunca şi a locuit în rai până în ceasul al şaselea din zi. Dar a călcat porunca şi a fost izgonit de acolo. Omul a fost creat între stricăciune şi nestricăciune, ca s-o dobândească pe aceea spre care va înclina prin voinţă. Lui Dumnezeu îi era cu putinţă să facă pe om să nu păcătuiască deloc. Continue reading

Istorie