Administrarea Sf. Taine a Cununiei
Locul administrării Cununiei este Biserica. Este necesar să atenţionăm asupra timpului administrării acestei Taine. Cununia nu se administrează în decursul celor patru posturi precum și în săptămâna brânzei (înainte de Postul Mare), în Săptămâna luminată, în perioada de la Nașterea Domnului până la Bobotează. Potrivit unui obicei blagocestiv, Cununia nu se administrează sâmbăta nici în ajunul sărbătorilor Dumnezeiești sau a sărbătorilor mari, pentru a nu petrece zilele de ajun în veselie și răsfăţ;  În Biserica Ortodoxa Rusă Cununia, nu seadministrează pe lângă cele enumerate mai sus, și în ajunul zilelor de post în decursul a tot anul (marţi și joi), precum și în ajunul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august) și Înălţării Sf. Crucii Domnului (14 septembrie). În Biserica Ortodoxă Română nu se fac cununii în următoarele zile din timpul anului bisericesc:
– în cele patru posturi de peste an, adică Postul Paștelui, Postul Crăciunului (14 noiembrie – 24 decembrie s. v.), Postul Sfi ntei Marii (1-14 august) și Postul Sfi nţilor Apostoli, variabil de la an la an, adică de la Duminica tuturor Sfinţilor pana în ziua sărbătorii;
– în toate zilele de miercuri și vineri din timpul anului Bisericesc, fi ind zile de post;
– în zilele de 14 septembrie (Ziua Crucii sau a Înălţării Sfi ntei Cruci) și 29 august (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), prăznuite întotdeauna cu post, indiferent în ce zi a săptămânii cad;
– în săptămâna brânzei adică cu șapte zile înainte de Postul Mare, numită și săptămâna alba, fi ind socotită
perioadă de pregătire pentru post;
– în săptămâna luminată, adică între Paști și Duminica Tomii, în Duminica Rusaliilor, în ajunul și în ziua tuturor sărbătorilor împărătești și în perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie).
Cununia trebuie să se ofi cieze după Liturghie, după Împărtășirea mirelui și miresei. Potrivit tradiţiei existente în Biserica din România și Basarabia, la administrarea Cununiei este necesară prezenţa nașilor de cununie. Continue reading →

Preliminarii
Nunta, Cununia, Căsătoria este Taina prin care un bărbat și o femeie care s-au hotărât în mod liber să trăiască împreună întreagă lor viaţă, în scopul de a se ajuta reciproc, a naște și crește copii și a se feri de desfrânare, primesc, prin rugăciunile preotului, harul divin care sfi nţește legătura lor și îi ajută la împlinirea scopului lor.
Baza juridică a Cununiei se afl ă în Sf. Scriptură. Încă în rai fi ind omul Dumnezeu a zis: “Nu este bine să fi e omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facerea 2,1). Prin participarea Sa la nunta din Cana Galileei și prin săvârșirea celei
dintâi minuni la aceasta nuntă, Mântuitorul a arătat că acordă o cinste și preţuire deosebită căsătoriei.
După cum spune Fericitul Augustin: „Hristos aîntărit la Cana ceea ce Dumnezeu a instituit în rai”.
În prezent canoniștii acceptă defi niţia juridicăa căsătoriei dată încă în sec. al III-lea de către jurisconsultul roman Herenius Modestinus care spunea: „Căsătoria este legătura bărbatului și a femeii prin însoţire pentru întreagă viaţă și pentru a-și împărtăși reciproc drepturile dumnezeiești și omenești (Nuptiae sunt conjunctio maris et feminae
consortium omnis vitae, divini ac homani juriscomunicatio)”. Din această defi niţie rezultă că căsătoria
se întemeiază pe legătura fi rească, stabilită prin înţelegere între bărbat și femeie (consensus facis nuptas – consensul celor doi face nunta), în scopul însoţirii lor pentru o viaţă întreagă și pentru a se face părtași la acele drepturi care au fost stabilite de voinţa umană și prin voinţa divină. Din aceeaș defi niţie decurge că căsătoria este o legătură
monogamă, fapt ce corespunde întru totul naturii umane, propagării vieţii umane și rostului vieţii
omenești. Încheierea căsătoriei între creștini se săvârșește prin administrarea Sf. Taine a Cununiei. Săvârșitorul
Săvârșitorul Sf. Taine a Cununiei este preotul cu hirotonie validă, fără pedeapsă canonica, ce l-ar opri de la Săvârșirea Sfi ntelor Taine1. Nu se obișnuește ca Taina Cununiei să fi e administrată de către preoţii care au adoptat călugăria, pentru că aceștia s-au lepădat de cele lumești. Episcopul fi ind și el călugăr de asemenea nu se cuvine să
administreze Taina Cununiei, acest lucru fiind stipulat în Nomocanonul slav. În caz de necesitate preotul poate să-l cunune pe propriul fi u sau fi ica2.

Primitorii Sf. Taine a Cununiei
Primitorii Sf. Taine a Cununiei pot fi creștinii ortodocși de sex diferit și care nu sunt călugăriţi.
Condiţiile pentru administrarea Cununiei Dreptul bisericesc și legile statului prevăd
anumite norme care trebuie respectate de cei care doresc sa se cunune, norme ce pot fi împărţite în
patru categorii:

1) religioase;
2) etice;
3) fi zice;
4) sociale. Continue reading →