Zilnic din Republica Moldova pleaca peste hotare oameni în cautarea unei vieti mai bune, sau chiar a celor mai elementare mijloace de existenta, lasând totodata pentru multa vreme, deseori pe seama nimanui, copii.

Cercetând statistica celor plecati din tara te îngrozesti si te întrebi unde se duc oamenii nostri, încotro merg?

În strainatate oamenii nostri nimeresc într-o adevarata „robie egipteana” a carui „faraon” este banul. Dar mai este si alta parte, poate chiar mai dureroasa. Ce se întâmpla cu copii ramasi în tara?

Uitati de rude, chiar si pe propriii nasi de Botez, ei ajung sa încerce din toate „placerile” pe care i le ofera lumea: droguri, localuri de noapte, transformându-se treptat în „neghina societatii”. Nu sunt asigurati de nenorociri nici copii care nimeresc pe la internate. Ei vor fi „gasiti” de oameni „buni”, care vor dori ca, în schimbul lepadarii de credinta ortodoxa, sa-i „ajute”.

Oamenii „binevoitori” la înfatisare, dar în esenta, poate chiar fara sa-si dea seama, lupi în piei de oaie, îi vedem zilnic între noi, spunând ca sunt trimisi de Dumnezeu pentru a descoperi oamenilor „adevarul” .

Profitând de saracia, lipsa lucrurilor celor mai necesare, dar si de lipsa cunostintelor elementare din domeniul religiei crestine, sectantii, caci despre ei este vorba, prin cuvinte frumoase, sau printr-o haina purtata de Dumnezeu stie de cine, îi convertesc pe sarmanii copii la ratacirile lor. Si deseori acest lucru le reuseste de minune. Iar copii din parinti ortodocsi, devin dusmani înraiti ai Bisericii lui Hristos, uneori chiar si a societatii, a statului.

Unii dintre parinti cu timpul îsi dau seama ca oferindu-le copiilor pâine pentru viata trupeasca, de fapt i-au lipsit de pâinea spirituala, condamnându-i astfel la moarte vesnica. În cele din urma vad ca copii nu-i mai asculta, valorile la care tin parintii nu mai sunt acceptate de copii. Abia în aceste circumstante parintii încearca sa gaseasca sprijin la Biserica, la duhovnic. Dar si în acest caz deseori parintii procedeaza într-un mod formal, crezând ca între Dumnezeu si om sunt necesare niste relatii formale, de tipul celor dintre prestator de servicii si client. Vin în graba la biserica si întreaba ce slujbe sa mai plateasca ca sa-si recupereze copii. Ori ajutorul de la Dumnezeu nu se cumpara cu bani. Pentru ca Dumnezeu sa le ajute parintilor, este necesar ca acestia sa se vorbeasca cu Dumnezeu, în rugaciune, pentru ca rugaciunea parintilor întareste temelia casei, le ajuta sa fie exemplu pentru copii lor. Nu doar lucrurile materiale trebuie sa fie în atentia parintilor, pe prim plan trebui e sa fie puse cele ce tin de suflet, atunci si copii vor vi întelepti si ascultatori, pentru ca frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii.

Lucrurile materiale sunt necesare, dar sa nu uitam ca chiar Mântuitorul ne spune: „Nu va adunati comori pe pamânt, unde molima si rugina le strica. Ci adunati-va comori în cer, unde nici molima, nici rugina nu le strica, unde furii nu se sapa si nu le fura” (Mt. 6, 19-20).

Parintii pot sa-si recupereze copii doar daca ei singuri vor trai o viata crestineasca, pentru ca tot Mântuitorul ne învata: „Nu poate un pom bun sa faca roade rele, nici un pom rau sa faca roade bune” (Mt. 7, 18)

Turcanu Ghenadie, elev la seminarul liceal din Chisinau